Oamenii din Balcic au marcat moartea Reginei Maria prin împodobirea oraşului cu drapele în culoarea irişilor.

În vara anului 1938, Balcicul, un vechi pământ românesc adorat de Regina Maria, s-a îmbrăcat în haine de doliu. Copiii din Balcic o așteptau pe regină, dar din nefericire ea nu a mai venit niciodată. Moartea reginei a fost plânsă de întreaga populație românească, iar detalii despre aceasta sunt relatate în cartea scrisă de Balcica Moșescu, fiica primarului orașului la acea vreme, Octavian Moșescu.

În fiecare dimineață, înainte de a începe să mă plimb, îmi îndreptam privirea spre palatul reginei de pe terasa grădinii noastre. Era un gest instinctiv de omagiu adus de un copil celei pe care o consideram ca pe o zeitate în lumea ei secretă. Dar în acea vară, regina întârzia mereu să vină. Fără prezența ei, marea părea neliniștită. Sus, pe deal, devotata Fatma aștepta cu răbdare orientală. Întrebam părinții aproape în fiecare zi de ce întârzie regina.

Într-o zi de iulie, orașul s-a umplut de drapele mov, culoarea preferată a reginei. L-am întrebat pe tată ce s-a întâmplat. Cu o voce sugrumată de emoție, mi-a spus că regina nu va mai veni la Balcic. Steagurile mov erau semne de doliu, după cum povestește Balcica Moșescu în cartea „Balcic”.

Într-o frumoasă zi de toamnă, în același an, care coincidea cu ziua de naștere a reginei, pe 29 octombrie, părinții mei, îmbrăcați sobru și purtând un buchet imens de iriși, mi-au spus că trebuie să mergem să primim un dar neprețuit pe care „mama tuturor” l-a lăsat orașului: inima ei. Regina fusese înmormântată în cavoul familiei la Curtea de Argeș, dar ceruse ca inima să fie așezată în micuța biserică Stella Maris. Aceasta fusese plasată într-o casetă de argint, încrustată cu 307 de pietre prețioase și cântărind 561 de grame.

După pierderea Cadrilaterului, Principesa Ileana a ordonat construirea capelei „Inima Reginei Maria” la Bran, unde caseta cu inima a fost depusă într-un sarcofag de marmură. În 1968, inima a fost scoasă din sarcofag și transportată la Muzeul de Istorie din București.

Regina Maria a descoperit cu adevărat Balcicul într-o lună de toamnă, în octombrie 1924. Venită la Constanța, unde își construia un castel pe plaja de la Mamaia, suverana a fost convinsă de pictorul Alexandru Szathmari să meargă în satul din Cadrilater, unde găsea inspirație. Momentul descoperirii acestui loc de către regină este evocat în cartea „Casele mele de vis”. „În timpul unei plimbări prin Dobrogea, m-am apropiat de o limbă de pământ lângă mare care a trezit în mine un sentiment cu totul special: am simțit că acest loc mă aștepta dintotdeauna, că trăisem mereu în așteptarea lui”, scria regina Maria.