Marinarii români care au contribuit la apărarea litoralului în cel de-al Doilea Război Mondial au creat istorie.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, România avea o flotă mai mare și mai multe echipamente de luptă și apărare pe Marea Neagră decât în prezent.
Războiul din Ucraina a surprins țara nepregătită în ceea ce privește sistemul de apărare maritimă pentru neutralizarea minelor marine. Forțele Navale Române dețin în prezent trei dragori și un puitor de mine. În urmă cu un an, dragorul maritim „Locotenent Dimitrie Nicolescu” a fost avariat pe 8 septembrie 2022 de explozia unei mine marine.
România va primi două nave ale Marinei Regale Britanice prin programul „Vânător de mine” în valoare de 150.000.000 de euro fără TVA. Recent, vânătorul de mine M 270 „Sublocotenent Ion Ghiculescu” a primit primul pavilion al navei și urmează să fie preluată și cea de-a doua navă. Vânătorul de mine M 270 „Sublocotenent Ion Ghiculescu”, anterior HMS Blyth în Marina Regală Britanică, este o navă militară interoperabilă cu structurile NATO, face parte din clasa Sandown, are un deplasament de 600 de tone, o lungime de 52,5 metri, o lățime de 10,9 metri, un pescaj de 2,3 metri și este dotată cu capacități de luptă împotriva minelor marine.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, operațiile de minare și dragaj au fost asigurate de Secția canoniere compusă din canonierele „Lt. Comandor Stihi Eugen”, „Căpitan Dumitrescu Constantin” și „Sublocotenent Ghiculescu Ion” și de Secția nave puitoare de mine, compusă din puitorul de mine „Amiral Murgescu”, puitorul de mine auxiliar „Aurora”, crucișătorul auxiliar „Regele Carol I”, crucișătorul auxiliar „Dacia” și cargoul „Durostor”, păstrat în mare parte în rezervă, conform Romanian Navy Historic Ships.
„Amiral Murgescu” a fost construită la Galați, după planurile unei nave germane. Era o navă specializată în operațiunile de minare și putea încărca 200 de mine, având și capacități antiaeriene puternice, fiind echipată cu două tunuri navale și antiaeriene de 102 mm, două tunuri antiaeriene de 37 mm și ulterior a mai primit două mitraliere duble de 13,2 mm.
„Aurora” era un puitor de mine mic, iar celelalte nave din secție erau nave comerciale rechiziționate de Marina Regală și transformate în crucișătoare auxiliare. Atât „Carol I”, cât și „Dacia” puteau încărca câte 200 de mine fiecare.
Primele operațiuni mai ample de minare au avut loc în anul 1941. Pentru protecția Portului Constanța, s-a desfășurat o operațiune de minare între 15 și 19 iunie 1941 în zona Capul Midia – Tuzla.
Gruparea Navală de Minare, formată din trei grupuri de nave, a fost pusă sub comanda comandorului August Roman, care a fost și la comanda bricului Mircea.
Primul grup includea puitorii de mine, al doilea grup navele pentru patrulare și distrugerea minelor, iar al treilea grup navele de referință și de gardă.
La operațiune au participat puitorii de mine „Amiral Murgescu” și „Carol I”, distrugătoarele de tip „M” și „Regele Ferdinand”, torpiloarele „Năluca” și „Sborul”, canonierele „Stihi” și „Dumitrescu” și nava de bază „Constanța”.
La operațiune a contribuit și Flotila de Hidroaviație de la Siut-Ghiol, conform Romanian Navy Historic Ships.
România a avut și patru distrugătoare eficiente în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: „Regina Maria”, „Regele Ferdinand”, „Mărăști” și „Mărășești”. Navele de luptă erau echipate cu lansatoare de rachete, tunuri, protecție antimină, paravan împotriva minelor și centrale de tragere.
România deține în prezent trei fregate: „Mărășești” (construită la Mangalia), „Regele Ferdinand” și „Regina Maria”, ultimele două achiziționate din Marea Britanie. Numele inițiale ale ultimelor două nave au fost „Coventry” și „London”, dar au fost redenumite „Regele Ferdinand” și „Regina Maria” în onoarea marilor lor înaintași.
România a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial cu un singur submarin: „Delfinul”. Submarinul a jucat un rol crucial în cel de-al Doilea Război Mondial. În iunie 1941, a supravegheat Constanța de pe mare, iar în iulie același an a atacat și a distrus transporturile inamice în zona Aitodor – Theodosia – Novorosiisk.
În august, a participat la atacul și distrugerea transporturilor inamice de la Odessa, iar în septembrie a atacat comunicațiile inamice în bazinul estic al Mării Negre. În noiembrie și decembrie, a împiedicat transporturile sovietice spre Crimeea.
Submarinul a avut și misiunea de a intercepta transporturile sovietice de evacuare către Bosfor și cele de pe coasta caucaziană. A atacat transporturile și navele de război de-a lungul drumurilor dintre Sevastopol și Cap Sinope, în zona nordică a coastei turcești, iar în iulie 1942 a participat la atacul transporturilor sovietice în zona Yalta. Apoi a fost trimis în reparații la șantierul naval Galați.
Aici se construiau submarinele „Rechinul” și „Marsuinul”. La 9 mai 1943, „Rechinul” a fost echipat și a ajuns la Constanța pe 24 mai 1943. În iulie 1943, și „Marsuinul” a ajuns la Constanța. Ambele submarine au trecut printr-un lung proces de testare, care s-a încheiat în martie-aprilie 1944, când navele au fost pregătite pentru luptă.
Actualul submarin „Delfinul”, numit în onoarea predecesorului său, a fost construit în URSS și livrat României în 1985. A costat 40 de milioane de dolari și a fost adus în țară în secret, fără ceremoniile caracteristice regimului comunist.
Din 1996, „Delfinul” a rămas în doc, nefiind operațional.