În ce mod a asigurat Anghel Saligny durabilitatea podului de la Cernavodă?

La data de 14 septembrie 1895, România a trăit un moment istoric deosebit: inaugurarea Podului de la Cernavodă.

În timpul ceremoniei de inaugurare, Regele Carol I a fost cel care a bătut ultimul cui, așa cum se menționează în documentul care însoțește acest eveniment: „datorită efortului și măiestriei inginerilor români, am trecut deasupra valurilor celor două brațe ale Dunării și am bătut ultimul cui, care a marcat finalul acestor mărețe lucrări”.

După slujba religioasă, Carol I a citit actul comemorativ: „Noi, Carol I, prin voința și bunăvoința lui Dumnezeu, Rege al României în anul 1890, am pus piatra de temelie a podului, care a fost construit pentru a uni cele două maluri ale Dunării, între Fetești și Cernavodă.

După cinci ani de muncă susținută, cu ajutorul divin și datorită liniștii și prosperității țării noastre, astăzi, în a 14-a zi a lunii septembrie, în anul mântuirii 1895 și în al 30-lea an al domniei mele, datorită efortului și măiestriei inginerilor români, am trecut deasupra valurilor celor două brațe ale Dunării și am bătut ultimul cui, marcând astfel finalizarea acestor mărețe lucrări. (…) De acum înainte, nimic nu va mai despărți România de Dobrogea, pe care am unit-o din nou cu patria mamă prin curajul soldaților noștri în Războiul din 1877. Astfel, vom putea acorda întreaga noastră atenție acestei provincii și porturilor sale de pe malul Mării Negre, pentru dezvoltarea și prosperitatea lor. Mândri, împreună cu întreaga țară, că am ridicat un monument care este o mândrie pentru neamul românesc și care va fi o sursă de inspirație pentru urmașii noștri în continuarea drumului spre muncă, civilizație și progres”, au fost cuvintele rostite de Regele Carol I la inaugurarea acestui proiect.

Tânărul inginer care a proiectat Podul de la Cernavodă, Anghel Saligny, a garantat personal durabilitatea acestei construcții deasupra Dunării.

După ce ultimul nit, un nit de argint, a fost bătut, a fost zidit documentul inaugural și s-a oficiat un serviciu religios, un tren de test format din 15 locomotive a trecut peste pod cu o viteză de 60 de kilometri pe oră, în mijlocul unui zgomot puternic produs de fluierul locomotivelor, de sirenele vaselor de pe Dunăre și de muzica fanfarei. A urmat un al doilea tren, care a atins o viteză de 80 de kilometri pe oră.

În tot acest timp, Anghel Saligny a stat sub pod într-o șalupă, alături de muncitori, pentru a se asigura de rezistența acestuia. Lascăr Catargiu, prim-ministru, i-a spus atunci lui Carol I: „Măria Ta! Cu ostașii țării ai învins în câmpurile Bulgariei, iar cu meșterii țării ai înfruntat Dunărea!”.

Lucrările la pod au început în octombrie 1890. A fost proiectat să fie situat la 30 de metri deasupra Dunării, pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai înalte catarge.

Podul are o construcție subțire, cu elemente delicate, iar aspectul general este armonios. Chiar și în prezent, este considerat unul dintre cele mai frumoase poduri metalice din lume.

La capătul podului dinspre Cernavodă, a fost construit un impresionant monument din bronz reprezentând doi soldați, în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independență. Statuile și stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836-1916), iar o parte din costurile lor au fost suportate de Ambasada Franței, în onoarea regelui Carol I.

Statuile au fost turnate în trei piese separate la Lyon și au fost apoi asamblate la fața locului. Soldatul de pe partea nordică poartă semnătura autorului și anul realizării (1895).

În timpul Primului Război Mondial, în 1917, secțiunea peste Borcea a fost minată de trupele române în retragere, pentru a împiedica înaintarea trupelor germano-bulgare în Muntenia. Reconstrucția podului a avut loc în 1921. Podul a fost utilizat timp de aproape un secol, până în 1987, când a fost construit un pod nou.