După construirea podului de la Cernavodă, se făceau glume despre dobrogeni, gen: „Mai existați în continuare? Nu v-au atacat turcii?”

Cu 130 de ani în urmă, un mic orășel din Dobrogea a fost în centrul atenției Europei pentru inaugurarea unui pod peste Dunăre, visul Regelui Carol I. Chiar dacă nu era inițial interesat de această regiune, regele a realizat că diversitatea culturală a locului, unde se vorbeau toate limbile pământului, era un exemplu de multiculturalitate și „perla coroanei“.

Construcția podului a schimbat complet accesul către băile de mare din Kustenge, facilitând călătoriile și legăturile comerciale. După Războiul de Independență, Dobrogea a revenit în granițele României, iar Carol I a văzut acest moment ca pe o reparație pentru pierderea Basarabiei. Construcția podului a fost un proces complex, care a implicat numeroase etape și a fost finalizat în 1895, sub conducerea ilustrului inginer Anghel Saligny.

Podul a fost un simbol al progresului și al unității naționale, legând Dobrogea de restul țării. Evenimentul de inaugurare a fost unul grandios, la care au participat numeroși invitați, iar ceremoniile au fost descrise ca fiind istorice. Podul a devenit un element iconic al arhitecturii metalice, fiind considerat unul dintre cele mai frumoase poduri din lume.

Regele Carol I a fost apreciat pentru viziunea sa și pentru contribuția sa la dezvoltarea țării. Podul a fost o realizare impresionantă, care a demonstrat capacitățile tehnice și inginerești ale României. De-a lungul timpului, podul a fost utilizat intens, până când a fost înlocuit în 1987.

Povestea unui turc în vârstă de 107 ani, care a lucrat la construcția podului, evidențiază impactul pe care această lucrare a avut asupra comunității locale. Soliman, cu o viață plină de întâmplări dramatice, a rămas un simbol al muncii și sacrificiului depus în construcția podului. Astfel, podul de la Cernavodă a devenit un monument al progresului și al unității naționale, marcând o perioadă semnificativă din istoria României.