Grădina Pașei a fost un loc de fascinație pentru marele istoric Nicolae Iorga, care se afla în apropierea Dunării.

Grădina Mare sau Grădina Publică este unul dintre cele mai importante locuri de promenadă din Brăila. În timpul ocupației otomane, când Brăila era garnizoana turcească, a fost numită Grădina Pașei. În secolul al XIX-lea, a fost cunoscută sub numele de „Grădina Împărătească”. Această grădină se întinde pe o suprafață de șase hectare de-a lungul malului Dunării. De-a lungul timpului, a primit mai multe denumiri, precum „Grădina Belvedere” datorită priveliștii frumoase către Dunăre, baltă și Munții Măcinului, și mai apoi „Grădina Mare”.

Grădina Publică, cunoscută și sub numele de „Belvedere”, oferă o priveliște specială: se poate vedea Dobrogea și Munții Măcinului în depărtare. Acest loc a fost admirat chiar și de către marele istoric Nicolae Iorga.

Potrivit istoricului Ioan Munteanu, Primăria a avut întotdeauna grijă de amenajarea grădinii. S-a adus „pământ vegetal” și s-au plantat puieți. În 1864, grădinarul orașului, Anton Cheleru, a fost trimis la București pentru a aduce „modele” pentru „plantația” Grădinii Publice.

În 1864, municipalitatea a decis să angajeze o fanfară, iar concertele orchestrei se auzeau dincolo de porțile grădinii. Principalele atracții ale Grădinii Publice sunt Casa Memorială Panait Istrati, Chioșcul Muzicii și Castelul de Apă.

Chioșcul Muzicii, care aparține arhitecturii urbane moderne, are o structură metalică în stil Art Nouveau și o cupolă în mijlocul căreia se află o liră.

Castelul de Apă, construit între anii 1912 și 1913, este o construcție modernă cu un rezervor cilindric de 2.000 de metri cubi. Acest castel asigura alimentarea cu apă a mai mult de jumătate din oraș și era cea mai înaltă și modernă construcție de acest gen din România.