O dilemă cruntă pentru pensionarii de la țară: alegerea între a-și asigura mâncarea sau a cumpăra medicamentele necesare

Scumpirea medicamentelor din România, aplicată începând cu 1 august, a avut un impact devastator asupra bătrânilor cu pensii de CAP, care nu depășesc suma de 1.000 de lei pe lună. Mulți dintre acești bătrâni se confruntă cu riscul de a muri din cauza faptului că nu își permit să cumpere nici măcar medicamentele compensate.

Pe data de 1 august, prețul medicamentelor a crescut considerabil în România, atingând un nivel istoric de scumpiri în industria farmaceutică, în medie cu 20%. Producătorii de medicamente au justificat aceste majorări de preț prin creșterea costurilor materiilor prime la majoritatea produselor din industrie. Scumpirea medicamentelor reprezintă o adevărată tragedie pentru pensionarii din județele sărace.

De exemplu, în Botoșani, există aproximativ 90.000 de pensionari, dintre care o treime sunt foști lucrători agricoli în cadrul CAP-urilor, care primesc o pensie de aproximativ 1.000 de lei. Acești bani trebuie să acopere cheltuielile pentru utilități, alimentație și, în plus, cumpărarea de medicamente. Persoanele care îi monitorizează pe acești pensionari susțin că se așteaptă la adevărate drame, mai ales că unii dintre ei au renunțat deja la tratamentele costisitoare.

În județul Botoșani, satele sunt dominate de populația în vârstă. Mulți tineri au plecat să lucreze în străinătate, lăsând în grija bătrânilor și a copiilor gospodăriile. Majoritatea bunicilor din sate au lucrat toată viața în agricultură, ceea ce a dus la obținerea unor pensii foarte mici și la o supraviețuire în condiții dificile. Mulți dintre acești bătrâni suferă de boli cronice.

Un exemplu este Moș Damian, care suferă de probleme cardiace, diabet de tip II și hipertensiune. El beneficiază de rețetă compensată, dar trebuie să plătească lunar încă 200 de lei pentru a-și cumpăra medicamentele.

„Dacă nu aș avea rețeta, ar trebui să plătesc 500 de lei. Așa plătesc doar 200. Dar este foarte mult. Pensia mea este de 1300 de lei. Îmi rămân doar 1100 de lei. De unde să iau bani pentru lemne? Pentru curent și alte taxe?”, spune bătrânul.

Există mii de pensionari în situația sa. Tanti Anica, o altă fostă lucrătoare în cadrul unui CAP, afirmă că uneori este nevoită să renunțe la medicamente, mai ales în sezonul de iarnă. Acum, odată cu scumpirea, ea este hotărâtă să renunțe complet la tratament.

„Trebuie să plătesc aproximativ 300 de lei, în plus față de rețetă. Sunt bolnavă. Dar nu mai pot, gata! Prețurile au crescut și nu mai pot. Trebuie să aleg între a mânca și a cumpăra pastile. Nu pot face ambele. Oricum, fie mor de foame, fie de boală! Dar oricum, tot mor”, spune femeia din Botoșani.

Situația s-a înrăutățit și odată cu scumpirea alimentelor.

„Plătesc 300 de lei pe medicamente, 600 pentru alte cheltuieli, facturile de lumină, impozit și iată, deja mă împrumut! Și nici măcar nu mi-am cumpărat mâncare. Este deprimant să te gândești la asta. Nu mai merită să trăiești”, spune Moș Damian.

Alina Axinie este un mediator sanitar comunitar, o persoană care monitorizează starea de sănătate a populației, inclusiv la sate. Ea are aproximativ 50 de ani și de aproximativ șapte ani are grijă de bătrânii din Adășeni. Timp de mulți ani, a parcurs câțiva kilometri pe jos pentru a obține rețete compensate de la medicul de familie din comuna vecină, Avrămeni. Alina Axinie afirmă că scumpirea medicamentelor reprezintă un dezastru pentru pensionarii de la țară, în special pentru cei cu pensii de CAP.

„Este extrem de dificil pentru ei. Era dificil și înainte, abia își permiteau să cumpere medicamente. Acum, ce să le mai spun? Totul s-a scumpit. Nu le ajung banii pentru traiul de zi cu zi, cu atât mai puțin pentru tratamente. Cu toate acestea, facem tot posibilul să-i ajutăm”, spune Alina Axinie.

Mulți pensionari își permit să cumpere medicamente doar o lună din două. „Își permit să-și cumpere medicamentele doar o lună, apoi renunță la ele în luna următoare! Atât își permit! Dacă prețurile vor continua să crească, nu-și vor mai permite deloc!”, spune Alina Axinie.

Localnicii mai tineri sunt impresionați de situația dramatică în care se află vârstnicii. „Este o tragedie pentru acești oameni cinstiți și harnici. Toată viața s-au trezit de dimineață și au muncit. Și acum suferă până când își închid ochii”, mărturisește emoționată o femeie în jurul vârstei de 30 de ani, din Avrămeni.

Este îngrijorător faptul că multe comune nu au medic de familie, ceea ce înseamnă că pensionarii săraci nu beneficiază de rețete compensate. De exemplu, în Adășeni, Manoleasa sau Dimăcheni nu există niciun medic de familie, iar localnicii trebuie să parcurgă zeci de kilometri pentru a obține o rețetă. În alte cazuri, ei trebuie să meargă peste 50 de kilometri până la medicul specialist din Botoșani.

Din milă față de bătrâni, există mediatorii sanitari comunitari inimoși care, din proprie inițiativă și cu proprii bani, merg să le aducă rețetele atât de necesare.