Banii cheltuiți pe Apa Sâmbetei în nordul Moldovei au dus la construirea unui baraj neterminat de 35 de ani și unui pod în construcție de 30 de ani.

De trei decenii, locuitorii din nordul extrem al Moldovei așteaptă finalizarea a două obiective de importanță majoră de către statul român. Acestea includ construirea unui baraj și a unui pod peste râul Siret. Cu toate că au fost cheltuite milioane de euro pentru baraj, nimeni nu știe când va fi finalizat.

În timp ce în alte țări civilizate construcția unui baraj de dimensiuni mici sau medii durează doar câțiva ani, în România au trecut peste trei decenii fără ca lucrările să fie finalizate. Barajul de la Vârful Câmpului din județul Botoșani este un exemplu elocvent în acest sens. Scopul barajului era de a controla apele Siretului și de a proteja locuitorii de inundații.

De asemenea, lacul de acumulare asociat barajului trebuia să asigure apă potabilă atât pentru localitățile de pe malul botoșănean, cât și pentru cele de pe malul sucevean al râului Siret. Proiectul a fost inițiat în perioada comunistă, dar a fost împiedicat de birocrație și de o senzație de neputință în anii democrației.

La 35 de ani de la începerea lucrărilor, barajul nu este încă finalizat, la fel ca și un pod rutier care ar scurta distanța dintre județele Botoșani și Suceava cu cel puțin 20 de kilometri. În ciuda începerii construcției în anii ’90, doar câțiva piloni de beton au fost ridicați, iar proiectul a rămas în stadiul de planuri și promisiuni.

Barajul de la Vârful Câmpului a fost proiectat și dat spre execuție în 1987, cu estimarea că va fi finalizat în cinci ani. Cu toate acestea, lucrările au fost întrerupte după evenimentele din 1990 și au fost sistate complet în 1994. Abia în 2007, barajul a intrat în administrarea Apelor Române, dar finalizarea acestuia întârzie și în prezent.

În plus, din cauza întreruperilor repetate ale lucrărilor, s-au cheltuit sume considerabile pentru reactualizarea documentației și a proiectului, precum și pentru înlocuirea echipamentelor tehnologic depășite. Mai mult, o mare parte din lunca Siretului a devenit un sit protejat de mediu la nivel național, ceea ce complică situația, deoarece există temeri că o pădure seculară ar putea fi inundată în cazul funcționării lacului de acumulare.

La scurtă distanță de barajul Vârful Câmpului-Zvorâștea se află un alt obiectiv abandonat de statul român, respectiv un pod care ar face legătura între județele Botoșani și Suceava peste râul Siret. Deși între cele două localități exista un pod în perioada interbelică, acesta a fost distrus în Al Doilea Război Mondial. În anii ’90, s-a propus reconstrucția podului, dar planurile nu s-au materializat. Abia în 2022, podul a redevenit un obiectiv de interes pentru Consiliile Județene din cele două județe, însă lucrările nu au progresat semnificativ.

În concluzie, locuitorii din nordul extrem al Moldovei continuă să aștepte finalizarea barajului și a podului peste râul Siret de către statul român, în ciuda faptului că au trecut trei decenii de la începerea lucrărilor. Aceste întârzieri au adus cheltuieli suplimentare și au complicat situația din punct de vedere al protecției mediului.