În satul românesc de altădată, emoția pregătirilor de Paște era resimțită intens. Fetele păstrau un secret bine ascuns, dorind ca nimeni să nu le surprindă.

In trecut, intrarea în post era un moment important pentru sat, în care se renunța la mâncăruri dulci și petreceri, însă femeile continuau să muncească intens. Acestea lucrau în special la confecționarea îmbrăcămintei noi pentru familie, inclusiv lenjerii de pat, perdele sau fețe de masă. Femeile erau responsabile de tot ce însemna țesătură, de la croit până la cusut ornamental. În ciuda faptului că nu se mai organizau șezători în perioada de post, femeile și fetele tinere se străduiau să fie cât mai creative și originale în realizarea costumelor pentru sărbători. Acestea lucrau pe ascuns pentru a nu divulga modelele pe care le foloseau. Etnologii au caiete cu modele vechi păstrate de străbunici, care le inspirau în ornarea cămășilor. Fiecare zonă avea propriile modele de îmbrăcăminte, iar culorile folosite aveau semnificații specifice vârstelor. Secretomania din acea perioadă a dus la o diversitate mare de modele în portul popular, fiecare piesă fiind un unicat.