Povestea antreprenorului armean care s-a salvat de sub regimul comunist deghizându-se în cioban, cunoscut sub numele de „Regele Zaharului”.

În perioada interbelică, Frenghian Harutiun a înființat fabrici de zahăr în Constanța, Chitila și Arad, devenind unul dintre cei mai importanți oameni de afaceri ai vremii. După naționalizare, comuniștii au emis un mandat de arestare pe numele său, dar a reușit să scape de ei, ascunzându-se și deghizându-se în cioban. Harutiun a fost unul dintre liderii de seamă ai Aradului, dar a fost uitat de istorie. El a înființat Fabrica de Zahăr din Arad, a adus sediul general al Societății Zahărului din România în acest oraș și a dezvoltat un model de afaceri în care directorul și patronul lucrau alături de angajați și se preocupau de bunăstarea lor. Informațiile despre el au fost strânse de doctorul în istorie Andrei Ando, care a publicat mai multe cărți despre istoria Aradului. Harutiun a avut o viață aventuroasă, ajungând în România din cauza persecuțiilor împotriva armenilor în teritoriile revendicate de turci. A avut succes în afaceri și a devenit popular în Constanța, fiind ales vicepreședinte al Camerei de Comerț. În timpul Primului Război Mondial, a extins afacerile sale în industria zahărului și a salvat orașul Chitila de foamete. În anii 1920, a ales Aradul ca loc de dezvoltare a afacerii sale și a transformat o fostă fabrică de hârtie într-o fabrică de zahăr. Harutiun a fost cunoscut pentru implicarea sa în creșterea calității vieții angajaților săi și în dezvoltarea comunității. El a scris un testament în 1938, prin care a dispus ca o parte din averea sa să fie donată în scopuri filantropice. După al Doilea Război Mondial, comuniștii l-au pus pe lista neagră a burghezo-moșierilor și i-au naționalizat averea. Harutiun a reușit să scape de arestare și să supraviețuiască în sărăcie ascuns în munți. Fabricile de zahăr pe care le-a înființat au fost dotate cu instalații din Cehoslovacia, iar unul dintre specialiștii cehi, Leo Kouril, a rămas în Arad și s-a stabilit acolo.