Istoricul a descoperit caracteristicile unice ale orașului din vestul României, prin intermediul fotografiilor.

Aradul se numără printre orașele din România care au cunoscut o dezvoltare arhitecturală deosebită. Este un oraș prin excelență multicultural, tolerant și deschis din acest punct de vedere.

Istoricul și analistul politic arădean, Antoniu Martin, precizează că masoneria care a funcționat aici începând cu anii 1870-1871, a reprezentat un veritabil factor de coagulare a societății civile, dezvoltând numeroase proiecte pe plan cultural și filantropic.

Dincolo de implicarea lor activă în comunitate, masonii arădeni au dorit să lase moștenire posterității și elemente de simbolistică cu totul particulare.

„Trăsătura comună a reprezentărilor simbolice din arhitectura orașului a constituit-o sincretismul. Prin aceasta, Aradul se particularizează în ansamblul orașelor din România și Europa Centrală. Exponenții masoneriei arădene și-au împropiat simboluri de factură orientală, iudaică și creștină. Din această perspectivă, se evidențiază un edificiu situat pe strada Lucian Blaga nr. 11, construit în 1923 după proiectul arhitectului Milan Tabacovici, membru în masoneria arădeană”, spune Antoniu Martin.  

Clădirea – care a funcționat ca bancă comercială italiană și română -, are pe fațada principală câteva simboluri cu totul speciale. Se pot observa Arborele Vieții, Floarea Soarelui, Șobolanul și chipul zeiței Diana.

Pomul vieții simbol ancestral cu multiple semnificații, exprimă armonia dintre planul cosmic și cel terestru. Simbol al vieții într-o continuă evoluție, Pomul Vieții a primit diferite conotații în marile sisteme spirituale ale omenirii, precum iudaismul și creștinismul. Pus în antiteză Pomul Cunoașterii Binelui și Răului din Grădina Eden, Pomul Vieții rodește fructele nemuririi, pentru ca mai târziu, în creștinism, să reprezinte și Crucea Răstignirii lui Hristos.

Floarea Soarelui este simbol solar prin excelență. În religia mithraică era atributul zeului Mithras, zeul soare. În creștinism mai simbolizează și iubirea lui Dumnezeu dar și a unui credincios față de aproapele său. Este permanent asociată cu lumina.

Șobolanul era asociat în evul mediu cu animalul care purta sufletele în lumea superioară, făcând legătura între Pământ și Cer. În cultura hindusă, șobolanul simbolizează inteligența și anduranța necesare depășirii obstacolelor, precum și controlul asupra ego-ului. Simbol cu semnificații dualiste, șobolanul reprezintă atât dezastrul, calamitatea, cât și recolta – deci o nouă viață.

Zeița romană Diana – corespondentul lui Artemis din mitologia greacă – ,  personifică Luna, reprezentând simbolic fertilitatea feminină și a naturii. Este reprezentată cu un inel în jurul gâtului, simbol al autorității, și o coroană de vâsc – simbol celtic feminin al nemuririi – și o seceră ce semnifică recolta.     

„Remarcăm dualitatea în ansamblul reprezentărilor din arhitectura arădeană cu caracter ezoteric. Precum expresia masonică „Lux in Tenebris” și în cazul simbolurilor de mai sus Lumina, respectiv Binele, Viața triumfă”, incheie isotricul.