Contele Petar Črnović, născut în castelul de la Macea (Arad), a fost una dintre personalitățile importante ale Revoluției pașoptiste din vestul României de astăzi. Informații despre Petar Črnović au fost strânse de doctorul în istorie din Arad, Andrei Ando, care nu permite trecutului județului să fie uitat. Acesta a adunat date și le-a publicat în diferite cărți, până acum numărându-se 20 de volume.
Andrei Ando este doctor în istorie al Universității din Oradea și doctor în Filologie al Universității Aurel Vlaicu din Arad.
Contele Petar Črnović s-a născut în data de 13 martie 1810. La izbucnirea revoluției, avea 38 de ani și o bogată experiență politică. Datorită averii familiei sale, a fost ales în Dieta de la Pesta în anul 1843. Deși era de origine sârbă, în primăvara anului 1848, Petar Črnović s-a alăturat guvernului revoluționar maghiar, care purta un război sângeros împotriva sârbilor în căutarea libertăților, pe fondul conflictelor dintre Pesta și Viena.
La doar cinci săptămâni de la izbucnirea revoluției la Pesta, în data de 23 aprilie, guvernul condus de premierul Batthyány l-a numit pe Črnović Comisar Regal al Voivodinei și comite suprem al Timișului. În aceste poziții, el a gestionat unele dintre cele mai agitate zone de conflict, cu violențe frecvente.
Imediat după numire, în data de 24 aprilie 1848, i-a fost încredințată misiunea de a calma situația din Kikinda cu orice preț, unde localnicii se răsculaseră împotriva autorităților maghiare și izbucniseră lupte de stradă violente. Črnović a primit sarcina de a calma nemulțumirea socială și etnică din Vojvodina, de a înființa tribunale ad-hoc și de a răzbuna acțiunile militare sârbe.
Contele Črnović a decretat legea marțială în Vojvodina în ultimele zile ale lunii aprilie 1848. La data de 1 mai 1848, în Adunarea Populară de la Karlovice, sârbii au ales membrii Consiliului Național Sârb, care a fost împuternicit să prezinte revendicările lor Împăratului.
La data de 24 iunie 1848, pentru a restabili ordinea, Črnović a propus un armistițiu de zece zile, care prevedea încetarea ostilităților până la întoarcerea în Vojvodina a delegației Consiliului Național Sârb, care ceruse audiență la Împărat pentru cauza sârbească.
Sârbii nu au respectat armistițiul și, în loc să se retragă, și-au consolidat pozițiile și au angajat un război de uzură cu maghiarii. În acest război, Aradul a devenit un punct de tranzit pentru trupele maghiare din Transilvania deplasate pe frontul sârbesc.
Contele Črnović a fost pus într-o situație dificilă. Era loial maghiarilor, dar nu putea renunța la rădăcinile sale sârbești. Sârbii l-au acuzat de trădare, iar ungurii de ezitare în reprimarea revoltelor sârbești. Sub presiune, Črnović a înființat mai multe tribunale pentru pedepsirea sârbilor răsculați, care erau responsabili de masacrele și distrugerile de la Kikinda.
Tribunalele au funcționat în diferite comitate și orașe, în care mai mulți sârbi au fost condamnați la moarte și executați. Cu toate acestea, maghiarii doreau o reprimare mult mai dură.
Întrucât Petar Črnović a fost considerat ezitant și dăunător în încercarea sa de a rezolva conflictul dintre maghiari și sârbi pe cale pașnică, el a fost eliberat din funcția de comisar regal la data de 24 iulie 1848. Cu toate acestea, a rămas comite suprem al Timișului până când acesta a fost recucerit de armata austriacă la data de 13 august 1849.
Petar Črnović a supraviețuit revoluției și nu a suferit consecințe majore după eșecul acesteia. În seara zilei de 6 octombrie 1849, el a mituit gărzile pentru a permite transportarea cadavrelor lui János Damjanich și György Lahner la Macea și îngroparea lor acolo. Soția lui Damjanich, verișoara contelui sârb, s-a mutat în castelul de la Macea pentru a fi aproape de mormântul soțului său. Črnović a fost arestat de două ori și anchetat pentru aceste fapte, dar a fost eliberat după scurt timp.
După Revoluția pașoptistă, Črnović a închiriat teatrul din Arad. Din dispreț față de autoritățile austriece care au înăbușit revoluția prin violență, el a permis doar reprezentații în limba maghiară și nu în germană.
În anul 1861, Petar Črnović a devenit membru al Parlamentului ungar și s-a alăturat Partidului Pașoptist după instaurarea Dualismului.
În 1861, el a publicat lucrarea „A nemzetiségi kérdés a jelen és jövő szempontjából” (Problema etnică prin perspectiva prezentului și a viitorului) la Pesta.
Petar Črnović a decedat în anul 1892. Epitaful său a fost: „Răposatul Čarnojević nu a găsit întotdeauna calea cea mai bună în politică, dar a fost un sârb cinstit care a dorit mereu binele poporului său și i-a susținut cauza cu pricepere. A fost un om bun, cu suflet nobil.”
Ca surse pentru aceste informații, doctorul în istorie Andrei Ando a utilizat următoarele publicații: Glenny, Misha, The Balkans: Nationalism, War, and the Great Powers, 1804-2012, House of Anansi Press Incorporated, Toronto, 2012; Hermann Róbert, 1848–1849 – A szabadságharc hadtörténete, Editura Korona, Budapesta, 2001; Jovanka Simic, Zakon biča Petra Čarnojevića; Magyar Eletrajzi Lexikon.
Comentarii recente