Prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), o biserică de lemn veche din Transilvania, considerată un „focar de rezistență românească” de peste două secole, a fost restaurată.

Biserica de lemn din Cioara, situată în prezent în Săliştea, judeţul Alba, și având o vechime de peste două secole, va fi restaurată și consolidată cu ajutorul fondurilor din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR). Autoritățile locale au anunțat demararea proiectului „Restaurarea și consolidarea Bisericii de lemn ‘Sf. Arhangheli’ a fostei mănăstiri Cioara”, finanțat prin PNRR, în cadrul Rutei bisericilor de lemn. Proiectul are ca obiective principale restaurarea și consolidarea bisericii, precum și promovarea acestui monument de patrimoniu. Valoarea totală a proiectului este de 2.910.475,02 lei, din care 2.886.675,02 lei reprezintă finanțare nerambursabilă, iar 2.425.777,33 lei provin din PNRR și sunt eligibili pentru finanțare. Implementarea proiectului trebuie finalizată până la data de 30 septembrie 2024. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” din Cioara, care acum se numește Săliştea, este clasificată ca monument istoric clasa A și a fost construită în secolul al XVIII-lea, înlocuind un vechi lăcaș de cult al mănăstirii din perioada Sf. Sofronie. Stilul arhitectural al bisericii este inspirat de arhitectura hunedoreană. Pictura originală a bisericii a fost păstrată doar în decorul tâmplei, realizat de Petru din Topârcea în jurul anului 1804. Ușile împărătești au fost pictate în 1830 de Simion Poienaru din Laz. Pe ceea ce ar fi trebuit să fie timpanul de vest se găsește un fragment de pictură pe pânză care ilustrează o friză de apostoli, care se presupune că a decorat iconostasul bisericii din Plăişor și care a dispărut după răscoala Sfântului Mărturisitor Sofronie de la Cioara. Biserica a fost un focar de rezistență românească, iar în perioada sa de existență a fost distrusă de mai multe ori de către autoritățile politice. În jurul anului 1757, biserica a fost avariată, afectând și activitatea școlii locale, însă a fost refăcută în grabă, cum arată dovada clopotului dăruit în 1763. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, pentru a înlocui biserica veche din satul Cioara, menționată în conscripția lui Bucow și având 138 de familii ortodoxe, s-a construit monumentul de astăzi în cimitirul vechi, folosindu-se materialele lăcașului mănăstiresc, care a fost din nou deteriorat în 1788. Aceste informații sunt prezentate în lucrarea „Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație românească”, scrisă de Cristache-Panait Ioana.