Cum au reinterpretat românii poezia „Muma lui Ștefan Cel Mare” în cea mai întunecată perioadă a regimului comunist?

În anii 1980, în România comunistă, românii se confruntau cu numeroase dificultăți și privațiuni, dar găseau alinare în umorul negru. În timpul unei percheziții, Securitatea a descoperit o „tălmăcire” a poeziei Muma lui Ștefan cel Mare de Dimitrie Bolintineanu, care reflecta situația dezastruoasă din țară. Documentul a fost păstrat în arhiva CNSAS și a fost făcut public de Centrul de Consultanță Istorică.

„Tălmăcirea” anilor ’80 descrie condițiile precare din România: frigul din apartamente, lipsa luminii și a apei calde, salariile reduse. Poezia înfățișează o tânără domniță care plânge și suspină pentru că i-a fost oprită apa și curentul, iar soțul ei a plecat de la serviciu și nu s-a mai întors. O mamă soacră se plânge că a venit de la serviciu și este mort de frig, iar tânăra domniță o acuză că nu a adus chenzina. În final, mama soacră îi spune să meargă la serviciu și să moară, iar sindicatul va veni cu un buchet de flori.

În acea perioadă, România a implementat „Noua revoluție agrară” și a luat unele măsuri care au dus țara spre o economie de război. Produsele de bază, cum ar fi pâinea, făina, carnea, zahărul, uleiul, ouăle și laptele, erau raționalizate, ceea ce a dus la apariția cozilor. În timpul iernii, temperatura maximă din calorifere în locuințe nu depășea 14 grade. Sectoare esențiale ale economiei au fost preluate de militari, inclusiv transporturile, telecomunicațiile, porturile principale, șantierele naționale, minele și, începând din 1985, energia.

Nerealizarea obiectivelor planificate aducea ca și consecință o scădere a salariilor, chiar și atunci când muncitorii nu erau de vină (lipsa de stocuri, pană de electricitate etc.). Aceste măsuri nu au contribuit la îmbunătățirea productivității, dar au crescut arbitrarul și insecuritatea în relațiile de muncă.

Implementarea „acordului global”, care a dus la o scădere semnificativă și imprevizibilă a veniturilor, a avut loc într-un moment în care prețurile erau în creștere (creșterea de peste 35% în medie pentru 220 de produse alimentare în 1982; creșterea prețului electricității și a gazului metan domestic cu 300% între 1982-1987) și penurii care apăruseră la sfârșitul anilor ’70 deveniseră endemice.