Sfântul Haralambie este sărbătorit pe 10 februarie ca ocrotitor împotriva bolilor și aducător de lumină.

Sărbătorit anual pe 10 februarie, zi marcată în calendarul ortodox cu cruce neagră, Sfântul Haralambie este una dintre cele mai respectate figuri ale creștinătății. Tradiția ortodoxă îl consideră a avea darul vindecării și puterea de a alina suferința, fiind recunoscut drept un făcător de minuni.

În rugăciunile credincioșilor, Haralambie este invocat ca apărător împotriva bolilor, epidemiilor și morții năprasnice, mai ales în perioadele de teamă și încercări. Praznicul său subliniază puterea credinței, curajul de a rămâne ferm în fața dificultăților și încrederea că Dumnezeu nu îi părăsește pe cei care Îl caută cu sinceritate.

Sfântul Haralambie a fost un creștin și mucenic din secolul al II-lea, cunoscut pentru credința sa puternică, răbdarea neclintită și abilitatea de a săvârși minuni. Episcop al orașului Magnezia din Asia Mică, a trăit într-o perioadă marcată de persecuții aspre împotriva creștinilor, inițiate de autoritățile romane în timpul domniei împăratului Septimiu Sever.

Chiar și în vârstă înaintată, Haralambie a refuzat să renunțe la credința sa în Hristos, fiind supus unor chinuri cumplite ca urmare a acestei mărturisiri. Răbdarea și statornicia sa au impresionat chiar și pe cei care îl persecutau, iar tradiția creștină spune că exemplul său a condus la convertirea mai multor păgâni. În cele din urmă, a fost decapitat, primind astfel coroana martirului și onoarea de a fi considerat martir în împărăția lui Dumnezeu. Viața și jertfa sa au rămas simboluri ale curajului, credinței și devotamentului neclintit față de Dumnezeu.

Conform tradiției creștine, Dumnezeu i-ar fi dăruit Sfântului Haralambie puterea de a stăpâni afecțiunile și bolile, având control asupra ciumei și altor epidemii. Din acest motiv, credincioșii îi adresează rugăciuni mai ales în perioadele de boală, teamă sau încercări, cerând sănătate, protecție și vindecare. De-a lungul timpului, tradiția bisericească a consemnat numeroase mărturii despre vindecări considerate miraculoase, atribuite rugăciunilor adresate Sfântului Haralambie.

Prenumele Haralambie are o origine grecească, provenind din „Charalambos” (Χαράλαμπος), format din „chara” – „bucurie” și „lampos” – „strălucitor” sau „luminos”. Astfel, Haralambie poate fi tradus ca „cel care aduce bucurie și lumină”. Numele reflectă simbolic atât aspectul luminos al credinței creștine, cât și rolul Sfântului Haralambie în tradiția ortodoxă, cel de a aduce speranță, alinare și întărire spirituală celor aflați în suferință.

În tradiția populară, ziua de Sfântul Haralambie este marcată prin participarea la slujbele religioase, credincioșii aducând la biserică ofrande precum colivă, colaci sau miere. Coliva, în special, este asociată cu pomenirea morților, iar oferirea ei reprezintă un act de credință și respect față de sfinți. În anumite regiuni, se păstrează obiceiul de a duce miere la biserică pentru a fi sfințită, în credința populară Sfântul Haralambie fiind considerat și ocrotitorul albinelor. Tradiția spune că acest gest aduce prosperitate, sănătate și protecție stupilor.

De asemenea, în această zi se evită muncile grele din gospodărie, pentru a crea un moment de liniște și contemplare. Odihna și rugăciunea din această zi sunt asociate cu protejarea sănătății și aducerea păcii și armoniei în familie. Credincioșii se roagă pentru binele personal și al celor apropiați, cerând mijlocirea sfântului împotriva bolilor, epidemiilor și altor încercări care pot afecta comunitatea.

„Sfinte Mucenice Haralambie, grabnic ajutător și mare făcător de minuni, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii, ca să ne dăruiască sănătate, vindecare de boli și mântuire sufletească. Ocrotește-ne de molime, necazuri și moarte năprasnică și mijlocește pentru noi la tronul Domnului, ca să dobândim pace și nădejde în toate zilele vieții noastre. Amin.”