Să ocolim existența deținuților politici în anii ’80 prin identificarea lor ca borfaşi sau hoţi.

În ultimii ani ai deceniului al șaptelea și în anii optzeci, Securitatea a încercat să elimine orice mențiune referitoare la persecuțiile politice din România. Persoanele care erau în dizgrația și sub supravegherea regimului erau acuzate de alte infracțiuni, care erau considerate încălcări ale legii obișnuite.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a publicat un document în care arată cum Securitatea, sub conducerea lui Tudor Postelnicu, a schimbat modul în care trata deținuții politici, mai ales în contextul respectării Acordurilor de la Helsinki din 1975, care impuneau respectarea drepturilor omului în țările din Europa de Est, inclusiv România.

„Începând din 1968, Securitatea a început să ascundă anchetele politice sub acuzații de încălcări ale legii obișnuite. Această acțiune de ascundere a anchetelor s-a intensificat după ce România a semnat Declarația de la Helsinki la 1 august 1975. Prin semnarea acestei declarații, România a acceptat să respecte „drepturile omului și libertățile fundamentale”, chiar dacă autoritățile comuniste încălcau în mod constant aceste drepturi și libertăți. Odată cu creșterea presiunilor internaționale pentru respectarea drepturilor omului în România în ultimii ani ai deceniului al șaptelea, conducerea Securității s-a „adaptat” la noile condiții și a adoptat o nouă politică de investigare și urmărire a contestatarilor regimului”, a declarat CNSAS într-o postare pe pagina lor de Facebook.

În perioada 26-28 iulie 1978 a avut loc la București o „convocare de învățământ” a șefilor de Securitate din teritoriu. Aceasta a oferit o ocazie lui Tudor Postelnicu de a transmite subordonaților săi noi instrucțiuni privind anchetarea deținuților politici: „Nu trebuie să avem deținuți politici”.

„Convocarea a fost condusă de tovarășul Tudor Postelnicu – ministru secretar de stat – în prezența celorlalți tovarăși din conducerea ministerului și a Departamentului Securității Statului (…). În discursul său, tovarășul ministru secretar de stat, Tudor Postelnicu, a atras atenția asupra neajunsurilor care apar în ceea ce privește religiile și sectele, faptul că se acordă prea multă atenție activităților religioase și nu ostile. (…) În ceea ce privește religiile și sectele, am mers prea departe în aplicarea măsurilor de securitate, am ieșit prea mult în evidență, ceea ce a fost exploatat de multe persoane și organizații străine. În loc să ne facem un serviciu, ne-am făcut un deserviciu”, arată documentul citat de CNSAS.

„Conducerea Departamentului Securității Statului atrage atenția tuturor lucrătorilor de securitate să ia măsuri ferme pentru contracararea oricăror influențe ostile și activități clandestine în acest domeniu, dar fără ca acțiunile noastre să ofere oportunitatea celor interesați, atât din țară, cât și din străinătate, de a se adresa diferitelor organizații și autorități internaționale și de a invoca drepturile omului și libertățile religioase. Trebuie să-i tratăm ca pe infractori, ca pe hoți, trebuie să acționăm în colaborare cu miliția și cu alte instituții ale statului nostru și să nu transformăm aceasta într-o chestiune politică care ar putea afecta ulterior interesele României în străinătate. (…) În niciun caz nu trebuie să acordăm „certificate politice” elementelor cu care ne confruntăm, deoarece este clar că în țara noastră nu există și nu ar trebui să existe deținuți politici”, mai arată „Nota cuprinzând problemele ordonate la convocarea cu șefii de securitate județeni, care a avut loc la conducerea ministerului și a Departamentului Securității Statului, din 29.07.1978, IJ Bacău”.