Ne influențăm sau nu de comportamentul părinților noștri? Psihologul sugerează că repetarea greșelilor lor poate fi o modalitate paradoxală de a menține o conexiune cu ei.

Suntem în continuare convinși că vom aborda lucrurile într-un mod diferit. Nu vom ridica tonul, nu vom repeta aceleași cuvinte și nu vom perpetua obiceiurile care ne-au afectat în copilărie. Cu toate acestea, în momente de stres sau oboseală, ne surprindem folosind exact aceleași expresii sau reacționând similar cu părinții noștri. Observăm că renunțăm mai ușor la obiceiurile mici, legate de rutină sau organizare, decât la tiparele adânc înrădăcinate. Am încercat să înțelegem de ce se întâmplă aceste lucruri, cum putem scăpa de obiceiurile pe care nu le agreăm și cum putem reconcilia relația cu trecutul.

Este recunoscut faptul că modelăm comportamentul și reacțiile noastre după cei din jurul nostru, încă din copilărie. Automatismele formate în copilărie devin adesea reflexe ale creierului, mai ales în situații tensionate.
Este mai simplu să renunțăm la obiceiurile superficiale, cum ar fi sarcinile casnice sau atitudinea față de lucruri. Acest lucru a fost remarcat și într-o discuție pe Reddit, în care majoritatea persoanelor au menționat obiceiuri legate de gospodărie.
Există și alte obiceiuri mai profunde, care sunt mai greu de eliminat. Mulți oameni au menționat tendința de a economisi excesiv sau de a păstra obiecte de valoare.
Nu toți reușesc să scape de aceste obiceiuri, chiar dacă nu le plac. Unii oameni continuă să repete comportamentele învățate din familie.
Este important să observăm aceste obiceiuri fără a ne critica, conform psihologului Dorina Stamate. Putem încerca exerciții practice pentru a ne elibera de aceste tipare, precum schimbarea perspectivei și acceptarea faptului că noi suntem cei care avem puterea de a schimba narativa.