Interviu despre lupta împotriva corupției în perioada comunistă. Populația trăia în teroare, în timp ce clasa conducătoare era privilegiată. Potrivit istoricului, Ceaușescu a acceptat excesele consumiste.

Istoricul Cosmin Popa explică cum comunismul s-a transformat într-un sistem de control, permitând sancționarea selectivă a cadrelor, reglarea conflictelor interne și intimidarea societății. Campaniile anticorupție apăreau periodic, în funcție de necesitățile politice ale regimului, consolidând un sistem în care corupția devenise parte integrantă a statului. În anii ’80, românii au suferit de foamete, frig, întuneric, cozi interminabile și umilință sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu. Economia a fost condusă spre prăpastie, iar corupția a devenit endemică, protejându-i pe marii corupți. În cartea sa, „Economie, Corupţie şi Politică în România lui Nicolae Ceauşescu“, Cosmin Popa vorbește despre eșecurile regimului comunist și corupția din acea perioadă. Acesta subliniază că corupția nu este specifică României și a existat și în alte țări comuniste, dar regimul lui Ceaușescu a tolerat corupția nomenclaturii și Securității, transformându-se într-o aristocrație birocratică. Ceaușescu a folosit lupta împotriva corupției ca un mecanism de control politic și social, judecând diferit corupții din nomenclatură față de oamenii obișnuiți. Au existat cazuri de corupție înalte, cum ar fi cel al viceprimarului Constantin Doncea, care a deținut o colecție impresionantă de artă. Ceaușescu a pus o presiune economică asupra țăranilor, schimbând impozitele și impunând reguli restrictive. În comparație cu alte state socialiste, România a avut o abordare mai conservatoare și mai controlată a proprietății private.