În ultimele trei decenii, sute de obiecte de artă celebre au fost furate din România, iar autoritățile nu au reușit să le găsească.

Principalul motiv pentru furturile de obiecte patrimoniale din muzeele, universitățile sau bisericile din România în ultimele trei decenii a fost lipsa măsurilor de securitate, a camerelor de luat vederi și a pazei. Pe site-ul Poliției Române sunt expuse 890 de obiecte, în special picturi, statuete sau cărți bisericești vechi, care au dispărut de mai bine de zece ani. Institutul Național al Patrimoniului înregistrează încă 425 de bunuri culturale mobile distruse, furate, dispărute sau exportate ilegal.

Furturile includ lucrări de artă celebre românești, precum ”Moș din Brebu” (Luchian Ștefan) și ”Bujorel” (Nicolae Grigorescu), dar și icoane și cărți vechi din bisericile din țară, precum Cazania lui Varlaam (Iași, 1643). Unele obiecte de artă au fost retrocedate moștenitorilor și apoi vândute, iar statul le-a răscumpărat.

Busturile și monumentele de for public, din materiale valoroase, sunt de asemenea vizate de hoți. De exemplu, bustul original al lui Mihail Kogălniceanu din Bacău a fost furat, iar alte nouă busturi de patrimoniu au dispărut de la Muzeul Național al Literaturii Române din București. Obiectele de artă furate ajung pe piața internațională, dar sunt dificil de vândut la valoarea lor reală, deoarece casele de licitații sunt atente la proveniență și autenticitate.

Specialiștii evaluează fiecare operă de artă și o asigură în funcție de valoarea sa. Furtul obiectelor de artă devine din ce în ce mai dificil și inutil, iar muzeele sunt obligate să își întărească măsurile de securitate. Artistul plastic Dionis Pușcuță, directorul Secției de Artă a Muzeului ”Iulian Antonescu” Bacău, a subliniat importanța inventarierii periodice a operelor de artă pentru prevenirea furturilor.