În ce mod vor fi asigurate tratamentele prin Telemedicină, în conformitate cu legea privind Medicina de la distanță?

Un proiect de lege care ar permite tuturor unităților sanitare publice și private să acorde asistență medicală prin telemedicină (de la distanță) a fost adoptat de Parlament. Astfel, dacă Legea va fi promulgată de președinte, pacienții români vor avea mai multe posibilități de a accesa serviciile medicale prin intermediul tehnologiei.

„Telemedicina este totalitatea serviciilor medicale furnizate la distanţă, fără prezenţa fizică simultană a personalului medical şi a pacientului, pentru stabilirea diagnosticului, indicarea tratamentului, monitorizarea unor afecţiuni sau indicarea unor metode de prevenţie a bolilor, în mod securizat, prin intermediul tehnologiei informaţiei şi mijloacelor electronice de comunicare”, se arată în lege.

Practic, pot asigura asistență medicală profilactică și curativă și prin telemedicină cabinetele medicale ambulatorii ale medicilor de familie şi de alte specialităţi, centrele de diagnostic şi tratament, centrele medicale, laboratoarele, și alte unităţi sanitare publice şi private, conform noii legi.

Astfel, medicii pot pune de la distanță un diagnostic sau pot da un tratament fără a fi nevoie ca pacientul să se deplaseze într-o unitate medicală.

Mijloacele de comunicare pot fi reprezentate de „platforme audio sau video, echipamente electronice şi reţele de cablu, fibră optică, radio, satelit şi altele asemenea”.

De asemenea, „Telemedicina presupune transmiterea în siguranţă a datelor şi informaţiilor medicale sub formă de text, sunet, imagine sau în alte formate necesare pentru prevenirea bolilor, diagnosticarea, tratarea şi monitorizarea pacienţilor”, conform legii.

Această nouă ramură a medicinei cuprinde: teleconsultaţia; teleexpertiza; teleasistenţa; teleradiologia; telepatologia; telemonitorizarea.

Teleconsultația se referă la discuția cu pacientul pentru stabilirea diagnosticului și a tratamentului, pe când teleexpertiza este reprezentată de un schimb de opinii medicale ale mai multor medici pentru confirmarea unui diagnostic sau a tratamentului, fără a fi nevoie de prezența fizică a acestuia.

Ajutorul oferit de un medic altui practician, aflat la distanță se numește teleasistență, iar teleradiologia se referă la radiologie şi imagistică medicală la distanţă și presupune transmiterea electronică a imaginilor radiologice pentru interpretarea de către specialiști și oferirea unui diagnostic.

O altă ramură a telemedicinei este telepatologia, un serviciu ce presupune transmiterea la distanţă a datelor şi imaginilor microscopice pentru a fi interpretate de către specialiştii anatomopatologi şi pentru stabilirea unui diagnostic.

Telemonitorizarea permite medicului specialist să monitorizeze şi să interpreteze de la distanţă datele medicale despre pacient transmise de acesta și ajustarea tratamentului, regimului, în funcție de datele transmise.

Unitățile sanitare trebuie să garanteze confidențialitatea și securitatea informațiilor în timpul telemedicinei.

Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților (ANPP) spune că un mare atu al telemedicinei este că favorizează colaborarea între medicii de familie și alte centre medicale în cazul unor probleme mai complexe.

„Telemedicina poate fi folosită și în prevenție, dar chiar și în recuperarea medicală prin instruirea pacientului de la distanță”, explică el.

Un alt avantaj ar fi că pacienții ar putea beneificia de oriunde de servicii medicale complexe. „Telemedicina poate salva vieți, pentru că pot fi abordate precoce anumite cazuri”, arată reprezentanul pacienților care dă exemplul unui infarct, care poate fi depistat dacă pacientul descrie simptomele și dacă dispune de anumite aparate prin care să transmită datele, medicul ar vedea eventualele modificări la nivelul cordului și poate trimite ajutor de urgență.

  „Telemedicina este mai ieftină, mai eficientă și poate economisi bani. În plus aduce sănătate, confort, acces rapid și precizie, prin utilizarea unor tehnologii moderne”, afirmă Vasile Barbu, președintele ANPP.  

Însă dr. Gindrovel Dumitra, medic primar medicina de famile, atrage atenția că „în niciun caz telemedicina nu poate să înlocuiască medciul de familie”.

Acesta subliniază că „telemedicina se poate adresa unor probleme punctuale, apărute acut și poate oferi un consult minimal până când pacientul ajunge să fie văzut de un specialist” și că aceste servicii de la distanță „nu pot asigura continuitatea serviciilor medicale”, referindu-se la faptul că pacientul ar trebui să aibă un medic care să cunoască toate problemele de sănătate, și cele acute, dar și cele cronice, care poate să acorde servicii de prevenție.

La rândul ei, medicul de familie Sandra Alexiu, spune că acum medicii de familie „nu prea mai fac teleconsultații pentru că s-au restrâns foarte mult”, iar Casa de Asigurări de Sănătate decontează astfel de servicii doar pentru pacienții care sunt suspecți de o boală contagioasă, în special pentru COVID-19.

„Pacienții care au nevoie de rețetă la distanță nu pot beneficia de astfel de servicii pentru că nu sunt punctate de Casa de Asigurări”, adaugă medicul, care și-ar dori să acorde astfel de consultații pentru pacienții cronici, nedeplasabili.

„Teleconsultațiile erau un câștig pentru medici, pentru că puteai să vezi niște pacienți care uneori sunt nedeplasabili sau pacienți care sunt plecați pe undeva și au nevoie de medicul lor de familie sau pentru alte situații.”, menționează dr. Sandra Alexiu.

Medicul Sandra Alexiu consideră benefice atât pentru pacient, cât și pentru specialist, serviciile de asistență la distanță și speră să fie în continuare decontate, în special pentru medicii de familie, mai ales că acest lucru se face „în toate țările civilizate”.

Doar 47% din localitățile din România (1496) au suficienți medici de familie.