De ce se respectă tradițiile și superstițiile în ziua Înălțării Domnului, când este considerat interzis să semeni recoltele și să dai sare și foc din casă.

Înălțarea Domnului este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, după Paști. Anul acesta o sărbătorim pe 13 iunie, cunoscută în popor și sub denumirea de Ispas. Creștinii se salută cu „Hristos S-a înălțat!” și „Adevărat S-a înălțat!” în această zi.

Potrivit credinței ortodoxe, Hristos S-a înălțat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor și a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, pentru a nu se lăsa copleșiți de durerea despărțirii.

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească. În această zi se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți pe câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și apărarea țării.

În credința populară, Ispas, numit și personaj mitic, ar fi asistat la Înălțarea Domnului și la ridicarea sufletelor morților la cer. În unele zone ale țării, se păstrează tradiția Moșilor de Ispas, în care se dă de pomană pentru morți și se fac diverse obiceiuri magice de apărare.

De Înălțare, se încheie semănatul plantelor în unele sate, se însemnează mieii și se practică diverse obiceiuri și credințe populare, precum evitarea sării și focului din casă sau încingerea la brâu cu frunze de nuc. Se spune că cine moare de Înălțare ajunge direct în Rai.