Cine sunt surorile cărora li s-a făcut omor cu pietre și care sunt pomenite de Biserica Ortodoxă ca mucenițe pe 11 octombrie?

Miercuri, 11 octombrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfântul Apostol Filip, pe Cuviosul Teofan Mărturisitorul și pe Sfintele Mucenițe Zenaida și Filonila, care au fost omorâte cu pietre.

Zenaida și Filonila, surorile din Tarsul Ciliciei și rude ale Apostolului Pavel, și-au părăsit averea pentru a se dedica lucrării apostolice. Au mers în cetatea Dimitriadului și și-au petrecut viața într-o peșteră, vindecând toate bolile oamenilor care veneau la ele în numele lui Hristos și propovăduind credința. Mulți oameni au fost aduși la credință prin lucrarea lor. Însă, necredincioșii închinători de idoli s-au mâniat și au atacat pe surori în timpul nopții, omorându-le cu pietre. Astfel, ele au adormit într-un somn binecuvântat, conform relatărilor din „Viețile sfinților”.

În aceeași zi, calendarul creștin ortodox îi amintește și pe Sfântul Apostol Filip și pe Cuviosul Teofan Mărturisitorul.

Sfântul Apostol Filip era originar din Kesaria Palestinei și, după ce s-a căsătorit, a avut patru fiice care au devenit proorocițe. El a fost ales diacon de către ceilalți sfinți apostoli și a fost hirotonisit împreună cu Sfântul Ștefan, întâiul mucenic și arhidiacon. Filip a slujit credincioșilor cu pasiune, având grijă de săraci și de văduve și împărțind hrana în comunitatea creștină din Ierusalim.

În tradiția românească, Sfântul Apostol Filip este considerat ocrotitorul animalelor, conform cercetătorilor Ion Mușlea și Ovidiu Bârlea.

Cuviosul Teofan s-a născut în Palestina din părinți credincioși, care erau cunoscuți pentru iubirea lor față de străini. El avea un frate numit Theodor, care mai târziu a suferit pentru apărarea sfintelor icoane. Prin eforturile părinților săi, Theofan și-a dezvoltat înțelepciunea și a devenit un filosof înțelept. Conștientizând caracterul nestatornic și efemer al lumii, el și fratele său Theodor au renunțat la toate și s-au alăturat mănăstirii sfântului Sava, unde au adoptat viața monahală. Acolo, ei trăiau în post, rugăciune și fapte bune, conform relatărilor din „Viețile sfinților”.