În perioada extinderii UE din 2004-2007, s-au făcut erori care au generat riscuri și provocări pentru Uniunea Europeană.

Extinderea sau consolidarea: aceasta a fost una dintre dilemele majore din istoria Uniunii Europene (UE) și un obstacol constant în procesul de integrare europeană, conform The Conversation.

Regatul Unit a susținut o UE mai extinsă, în timp ce Franța a dorit o UE mai puternică. Britanicii au dorit să maximizeze schimburile economice și să îngreuneze federalizarea politicii UE, în timp ce Franța a considerat că integrarea politică supranațională ar consolida UE.

Extinderea și consolidarea nu sunt excluzive. Ambele sunt esențiale pentru integrarea europeană și coexistă în practică. Dezbaterea se concentrează pe impactul prioritizării uneia sau a celeilalte asupra relațiilor între statele membre UE.

Toate extinderile UE implică renegocierea procedurilor de vot și modificarea influenței diferitelor țări în instituțiile UE. De la înființarea sa, UE s-a extins spre est, iar atacul Rusiei asupra Ucrainei sugerează că acest proces va continua.

În ceea ce privește candidații actuali la aderarea la UE, este important să se ia în considerare extinderea din 2004-2007. Această extindere, deși cu diverse probleme, a făcut noii membri mai „europeni” conform standardelor occidentale.

UE are acum zece candidați la aderare, cu Muntenegru, Albania și Macedonia de Nord fiind în cea mai bună poziție. Alte state întâmpină dificultăți, iar unele, precum Turcia, nu par a avea perspective de aderare în viitorul apropiat.

UE trebuie să gestioneze extinderea cu precauție și să adopte o strategie progresivă. Este esențial să se planifice reforme instituționale și fiscale pentru a face față noilor state membre și pentru a evita problemele întâmpinate în trecut.