Din cauza conflictului din Iran, prețurile petrolului ar putea atinge niveluri fără precedent, iar prețurile la gaze din Europa ar putea înregistra o creștere de până la 130%.

Circulația petrolierelor prin Strâmtoarea Hormuz este parțial oprită în prezent, din cauza tensiunilor între Statele Unite, Israel și Iran. Investitorii se tem că această rută vitală pentru transportul de energie ar putea fi închisă, ceea ce a condus la o creștere bruscă a prețurilor la petrol.

Prețul petrolului Brent crude a depășit 82 de dolari pe baril la deschiderea tranzacțiilor de luni, 2 martie, în creștere cu aproximativ 13%, potrivit Bloomberg. Acesta este cel mai mare salt înregistrat în ultimii patru ani.

Specialiștii avertizează că, în cazul în care operațiunile militare se vor prelungi, prețul petrolului ar putea ajunge la 120 de dolari pe baril. Aproximativ 20% din exporturile globale de petrol tranzitează Strâmtoarea Hormuz, ceea ce înseamnă că orice perturbare va avea un impact imediat asupra piețelor. Chiar dacă OPEC ar crește producția, aceste capacități suplimentare ar putea deveni inutile dacă transportul maritim rămâne blocat.

Potrivit relatărilor, companiile maritime și traderii au decis să suspende tranzacțiile voluntar, din cauza riscurilor de securitate. Analizele de la Citigroup estimează că, în scenariul de bază, prețul petrolului Brent ar putea oscila între 80 și 90 de dolari pe baril în săptămâna următoare.

Într-o altă analiză, JPMorgan Chase a avertizat că, dacă Strâmtoarea Hormuz rămâne închisă timp de 25 de zile, marii producători din Orientul Mijlociu ar putea fi nevoiți să reducă temporar producția, deoarece capacitățile de stocare – terestre și maritime – ar atinge limita maximă.

Potrivit Goldman Sachs, prețurile gazelor naturale în Europa ar putea crește cu peste 130% dacă transportul prin Strâmtoarea Hormuz ar fi oprit pentru o lună. Aproape o cincime din exporturile globale de gaz natural lichefiat, în special din Qatar, tranzitează această rută. Într-un astfel de scenariu, prețurile europene ar putea depăși 100 de euro/MWh.

Pe de altă parte, impactul asupra pieței americane ar fi probabil limitat, deoarece Statele Unite sunt exportator net de gaz natural lichefiat, iar capacitatea de lichefiere funcționează deja aproape la capacitate maximă.

Deși închiderea Strâmtoarei Hormuz este văzută adesea ca un instrument de presiune al Teheranului, experții subliniază că Iranul are și alte opțiuni mai disruptive.

Atacurile asupra infrastructurii petroliere din statele Golfului ar putea avea efecte mai profunde și pe termen lung decât blocarea unei rute maritime – care poate fi parțial compensată prin conductele din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

S-au raportat informații despre un atac asupra rafinăriei Ras Tanura, una dintre cele mai mari din Arabia Saudită, operată de Saudi Aramco. Această rafinărie procesează aproximativ 550.000 de barili de petrol pe zi și include un port petrolier strategic. Autoritățile saudite au confirmat interceptarea a două drone și un incendiu minor, fără a confirma oprirea producției.

În regiune există și alte instalații majore. Complexul Abqaiq din Arabia Saudită procesează peste 320.000 de barili pe zi și a fost ținta unui atac în 2019, împreună cu zăcământul Khurais. La acel moment, prețurile petrolului au crescut temporar cu 15–20%.

În Kuwait, rafinăria Mina al-Ahmadi procesează peste 460.000 de barili zilnic, iar în Emiratele Arabe Unite, complexul Ruwais depășește 800.000 de barili pe zi. În Bahrain, rafinăria Sitra are o capacitate de peste 260.000 de barili zilnic.

Istoria oferă exemple relevante. În 1991, în timpul retragerii din Kuwait, forțele irakiene au incendiat peste 600 de sonde petroliere. Incendiile au ars luni întregi, iar pagubele au fost estimate la zeci de miliarde de dolari. Potrivit Los Angeles Times, reconstrucția infrastructurii koweitiene ar fi costat, la acea vreme, între 40 și 50 de miliarde de dolari.

La începutul anilor ’90, impactul asupra pieței globale a fost redus, datorită unui surplus de ofertă. Astăzi, însă, piața este mai tensionată, iar un val de atacuri asupra infrastructurii petroliere din mai multe țări ar putea avea consecințe mult mai grave.

Specialiștii avertizează că, în cazul în care părțile implicate vor viza sistematic rafinăriile, terminalele și zăcămintele petroliere, efectele asupra piețelor energetice ar putea depăși cu mult impactul unei posibile închideri a Strâmtoarei Hormuz.

Situația este în continuare incertă, iar volatilitatea de pe piețele energetice reflectă îngrijorările că conflictul actual ar putea afecta una dintre cele mai sensibile regiuni pentru aprovizionarea globală cu petrol și gaze.