Comportamentul din ce în ce mai agresiv al Beijingului în Marea Chinei de Sud, între revizionism și interesele Partidului Comunist Chinez.

În ultimele săptămâni, acțiunile Chinei în Marea Chinei de Sud au provocat îngrijorare în regiune, deoarece navele chineze au intrat în coliziune cu vase filipineze. Chinezii au folosit tunuri de apă împotriva altor nave și au emis impulsuri sonare aproape de o navă australiană, rănind scafandrii.

Statele Unite și aliații lor consideră că acest comportament tot mai agresiv al Chinei reprezintă o provocare a ordinii maritime stabilite, etichetând China drept o putere „revizionistă”.

Potrivit lui Edward Sing Yue Chan, specialist în probleme chineze la Universitatea Națională din Australia, SUA și aliații lor au o viziune simplistă asupra Mării Chinei de Sud. Ei cred că aceste ape ar trebui să fie deschise și accesibile tuturor statelor, iar țările din Asia de Sud-Est ar trebui să-și poată exercita drepturile în zonele economice exclusive de-a lungul litoralului.

Chan se întreabă cum percepe China drepturile și legitimitatea sa în guvernarea Mării Chinei de Sud și cum vede această țară ordinea maritimă mai largă. Înțelegerea acestei perspective este crucială pentru a înțelege acțiunile Chinei în disputele actuale din această mare.

Politica Chinei în disputele din Marea Chinei de Sud și Marea Chinei de Est a fost ghidată de același principiu din anii 1980, când țara a început să se deschidă. Aceasta a implicat suveranitatea chineză asupra apelor și a promovat dezvoltarea comună în domeniul maritim.

Cu toate acestea, abordarea Chinei a fost considerată de unii ca fiind o retragere de la pretențiile de suveranitate ale Chinei în schimbul beneficiilor economice și nu a produs rezultatele așteptate.

În anii 2000, savanții chinezi au observat o creștere a decalajului între așteptări și realitate. Ei au remarcat că angajarea în proiecte comune de dezvoltare nu a consolidat încrederea sau relațiile între China și alte state.

Chinezii au argumentat că alte națiuni au profitat de politica chineză de retragere pentru a-și afirma propriile pretenții, subminând astfel legitimitatea Chinei asupra suveranității asupra apelor.

Un punct de cotitură important a fost conflictul din 2012 dintre marina Filipinelor și navele de pescuit chineze în Reciful Scarborough, situat în interiorul zonei economice exclusive a Filipinelor. China a confiscat reciful, iar Filipine a depus o plângere la Curtea Permanentă de Arbitraj.

Această situație a marcat o schimbare în retorica chineză cu privire la pretențiile maritime și a pregătit terenul pentru conflictele actuale din Marea Chinei de Sud.

China a urmărit acțiuni de „dominare a mării prin lege” pentru a-și reafirma suveranitatea și jurisdicția în regiune. Aceste acțiuni au fost controversate și au întâmpinat provocări legale internaționale.

Cu toate acestea, China a respins decizia tribunalului de arbitraj în cazul adus de Filipine, ceea ce a condus la critici din partea comunității internaționale.

Abordarea Chinei în guvernarea oceanelor a fost caracterizată de încercarea de a impune propria sa agendă și de a-și proteja interesele maritime. În timp ce China promovează o ordine maritimă „corectă și rezonabilă”, unele țări se opun pretențiilor unilaterale ale Chinei în regiune.

Specialiștii subliniază importanța înțelegerii abordării Chinei în extinderea intereselor sale maritime pentru a asigura relații viitoare stabile în Marea Chinei de Sud.