Analizăm identitatea individului care dorește să transforme Germania în „pilonul central al apărării colective în Europa”. Examinăm dificultățile cu care se confruntă.

Boris Pistorius, ministrul german al Apărării, devine un simbol al unei dileme profunde într-o Europă amenințată de Rusia: poate o națiune născută din ruinele războaielor să-și asume din nou forța armată? La 65 de ani, Pistorius, cunoscut pentru atitudinea directă și discursul lipsit de eufemisme, devine cel mai popular politician din Germania, cu toate că este social-democrat într-un guvern condus de creștin-democrați, într-o țară tradițional reticentă la ideea de reînarmare. Într-un moment în care Partidul Social-Democrat se prăbușește electoral și sprijinul pentru executivul actual este scăzut, Pistorius reușește să inspire încredere. Cu un scor de încredere de 58 din 100 în ultimul barometru Forsa, el domină constant topurile de popularitate. Originar din Osnabrück, cu o carieră politică începută în administrația landului Saxonia Inferioară, Pistorius a devenit în ultimii ani un lider puternic în domeniul apărării. Într-o perioadă în care Rusia devine tot mai agresivă iar Statele Unite cer Europei să-și asume propria securitate, Germania se află într-un impas istoric. Publicul german susține în mare parte creșterea bugetului apărării, dar ezită în fața ideii de reintroducere a serviciului militar obligatoriu. Pistorius propune recrutarea voluntară, dar proiectul său a fost blocat de creștin-democrați. În ciuda popularității sale, ministrul se confruntă cu critici care îl acuză că încetinește procesul legislativ esențial. Într-o Europă în care dependența de tehnologia militară americană este tot mai evidentă, Ferguson propune un plan în patru pași pentru accelerarea reînarmării Germaniei, subliniind importanța unei mentalități de război modernă pentru supraviețuirea strategică a Europei.