În Codul de Procedură Penală, s-a introdus un mecanism de control al utilizării interceptărilor realizate de serviciile de informații ca probe în dosarele penale. În același timp, în Codul Penal, abuzul în serviciu este incriminat fără a exista un prag valoric stabilit.
În modificările la Codul de Procedură Penală, promulgate de președintele Iohannis, se prevede introducerea de noi alineate la articolul 139, intitulat „Înregistrările obținute din activități specifice culegerii de informații”. Forma actuală a acestui articol este următoarea:
(1) Înregistrările rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal, dacă acestea conțin date sau informații privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni prevăzute la articolul 139, alineatul (2) și dacă s-au respectat prevederile legale referitoare la obținerea acestor înregistrări.
(2) Legalitatea emiterii hotărârii prin care s-au autorizat aceste activități, a mandatului emis pe baza acesteia, a modului de punere în aplicare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate se verifică în următoarele situații: a) în procedura de cameră preliminară; b) în procedura contestării soluției de clasare, conform articolului 341, alineatul (7); c) în procedura prevăzută la articolul 139².
(3) În cazurile prevăzute la alineatele (2) lit. a) și b), dacă s-au formulat cereri și excepții sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară a ridicat excepții cu privire la înregistrările rezultate din activitățile autorizate, acesta sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea verificării legalității acestor activități și transmite dosarul cauzei, împreună cu cererile și excepțiile formulate. Până la rămânerea definitivă a încheierii Înaltei Curți de Casație și Justiție, procedura de cameră preliminară sau, după caz, cea de soluționare a contestației împotriva soluției de clasare se suspendă.
(4) După înregistrarea sesizării, dosarul este repartizat aleatoriu unui judecător de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Acesta stabilește termenul de soluționare în ședință secretă și dispune citarea părților și a persoanei vătămate, precum și informarea procurorului.
(5) Judecătorul care a autorizat activitățile specifice culegerii de informații, prevăzute la alineatul (1), nu poate participa la soluționarea contestației privind legalitatea acestora.
(6) Având în vedere cererile și excepțiile formulate, precum și concluziile procurorului, părților și persoanei vătămate, dacă acestea sunt prezente, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție se pronunță prin încheiere asupra legalității activităților din care au rezultat înregistrările, în conformitate cu dispozițiile legale pe baza cărora au fost autorizate și pe baza materialului din dosarul de urmărire penală și a altor mijloace de probă. Prevederile articolului 345, alineatele (11) și (12), se aplică în mod corespunzător.
(7) Împotriva încheierii prevăzute la alineatul (6), procurorul, părțile și persoana vătămată pot formula contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
(8) Contestația se soluționează de către o completă formată din 2 judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile alineatelor (4)-(6) și ale articolului 347, alineatul (4).
(9) După rămânerea definitivă, încheierea se comunică imediat judecătorului de cameră preliminară care a dispus sesizarea.
(10) Constatarea nelegalității autorizării sau a modului de punere în aplicare a activităților specifice culegerii de informații, din care au rezultat înregistrări, atrage aplicarea dispozițiilor articolului 102, alineatul (3)”.
De asemenea, la articolul 505, denumit „Persoanele chemate la organul de urmărire penală”, alineatul (1) prevede că atunci când suspectul sau inculpatul este minor, la orice audiere sau confruntare a acestuia, organul de urmărire penală dispune citarea părinților sau, după caz, a tutorelui, curatorului sau a persoanei responsabile temporar de îngrijirea minorului, precum și a direcției generale de asistență socială și protecție a copilului din localitatea unde are loc audierea.
Legea promulgată de către președinte reglementează, de asemenea, aspectele referitoare la conducerea unui vehicul în stare de ebrietate.
„Conducerea unui vehicul pe drumurile publice în cazul în care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană care are o concentrație de alcool în sânge de peste 0,80 g/l alcool pur, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă”, conform sursei citate.
Comentarii recente