Analiza paradoxului alegerilor din București arată că Ciprian Ciucu, deși este un primar legitim, a fost votat doar de 11% dintre locuitorii capitalei. Această situație generează o mare frustrare în rândul societății.

Victoria lui Ciprian Ciucu la alegerile pentru funcția de primar general al Capitalei, obținută cu doar 11,7% dintre alegătorii înscriși pe listele electorale, a reaprins discuțiile referitoare la reprezentativitate și la sistemul de scrutin într-un singur tur.

Gelu Duminică consideră că prezența scăzută la urne nu este o surpriză statistică, ci confirmă o tendință descendentă. Datele istorice privind prezența la vot în București arată o creștere a absenteismului în ultimii ani. În comparație cu anul 2004, când prezența a fost de peste 41%, anii 2012 și 2024 au fost excepții, nu reguli.

În trecut, în anul 2005, după alegerea lui Traian Băsescu ca președinte, alegerile pentru Primăria Capitalei au avut un nivel ridicat de absenteism, cu o prezență de doar 24,8%. În ciuda acestui fapt, Adriean Videanu a câștigat din primul tur cu 53% din voturi, reprezentând doar 13% din totalul bucureștenilor cu drept de vot.

În timp ce alte țări au introdus votul obligatoriu pentru a combate apatia electorală, în România se mizează pe voluntariat civic. De exemplu, Australia sancționează absenteismul la vot cu amendă, iar prezența la urne depășește constant 90%.

Profesorul Cristian Preda consideră că sursa crizei de reprezentativitate în România este renunțarea la sistemul de două tururi de scrutin în 2008, care a afectat calitatea dezbaterilor publice. El susține că acest sistem a generat mai multă fragmentare politică și nemulțumire în rândul populației.

În ciuda validității victoriei lui Ciprian Ciucu, sistemul electoral actual lasă o mare parte a populației neîmpăcată, deoarece majoritatea nu l-a votat pe câștigător. Astfel, Ciucu începe mandatul sub semnul acestei realități electorale, cu o populație nefericită și neîncrezătoare în reprezentarea sa.