În România, problema locuirii constă în faptul că numărul locuințelor sociale este de doar 2,5 ori mai mic decât necesarul.

România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește procentul locuințelor sociale, având doar 0,17% din totalul fondului locativ național constituit din astfel de locuințe. Comparativ cu alte țări din Europa Centrală și de Est, procentul este de 6,6% în Polonia și 0,8% în Lituania, în timp ce în Europa de Vest variază între 34,1% în Olanda și 10,9% în Finlanda conform datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru perioada 2020–2024.

Conform datelor OCDE procesate de Monitorul Social, proiect al Fundației Friedrich Ebert, în 2022, în întreaga țară existau doar 16.290 de locuințe sociale, reprezentând 0,17% din totalul de 9,7 milioane de locuințe, în timp ce cererile pentru astfel de locuințe depășeau 40.000, de 2,5 ori mai mult decât numărul de locuințe sociale disponibile, conform Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA).

În București, conform datelor comunicate de Primăria Municipiului București (PMB), în perioada 2023–2025 s-au înregistrat în medie 5.500 de cereri pentru locuințe sociale. Din acestea, doar un procent mic de dosare au fost complete, iar numărul de dosare soluționate, adică de familii care au primit locuințe sociale, a fost și mai mic.

Pentru a face față problemelor grave de locuire întâmpinate de anumite categorii de populație, autoritățile ar trebui să investească mai mult în locuințe sociale. Este necesară o reformulare a Strategiei Naționale pentru Locuire 2022-2050 pentru a include locuințele publice ca soluție strategică, în special având în vedere numărul mare de persoane care trăiesc în condiții precare în așezările informale din țară.