În Italia, evaziunea fiscală a devenit o problemă „cronică”, cu peste 100 de miliarde de euro care nu au fost colectate de către stat.

Evaziunea fiscală în Italia a devenit o problemă persistentă, în creștere în ultimii patru ani după o perioadă de scădere, cu un nivel care depășește estimările oficiale, conform celor mai recente date guvernamentale.

Această problemă sensibilă din punct de vedere politic în Italia este în centrul atenției, iar datele publicate acoperă în principal perioada premergătoare preluării mandatului de către premierul Giorgia Meloni în octombrie 2022. Măsurile propuse de Meloni pentru abordarea evaziunii fiscale au generat dezbateri, cu susținători și critici.

Un raport al unei comisii guvernamentale arată că suma estimată a impozitelor și contribuțiilor sociale neplătite a crescut în 2022, ajungând la 102,5 miliarde de euro, față de 99 de miliarde în 2021. Evaziunea fiscală a crescut și în anii precedenți, cu o creștere de aproximativ 2,4 miliarde de euro în 2021 față de 2020.

Italia raportează estimările privind evaziunea fiscală cu un decalaj de trei ani, pentru a evita includerea unor creșteri temporare ale veniturilor guvernamentale. Datele recente au fost ajustate după o revizuire a conturilor statului de către ISTAT în 2024 și o nouă metodologie de estimare a evaziunii fiscale.

Economiștii consideră că îmbunătățirea situației fiscale se datorează unor reguli introduse începând din 2011, care au promovat plățile digitale și au intensificat controalele. Măsurile luate de Meloni pentru combaterea evaziunii includ ridicarea plafonului pentru plățile în numerar și o amnistie fiscală, dar unele propuneri au fost revizuite după critici primite de la Comisia Europeană.

Bugetul pentru 2026 prevede o amnistie fiscală largă, care permite celor care nu și-au plătit datoriile fiscale până în 2023 să rezolve situația fără sancțiuni sau dobânzi.