Se pune întrebarea dacă universul nostru este captiv într-o gaură neagră, în lumina descoperirilor uimitoare ale Telescopului James Webb.

Observațiile făcute de Telescopul Spațial James Webb (JWST) privind rotația galaxiilor din Universul timpuriu susțin o ipoteză îndrăzneață conform căreia Universul ar fi putut să se fi născut și să se fi extins în interiorul unei găuri negre.

Această teorie, detaliată într-un studiu recent publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society și prezentată de Space.com, aduce în discuție modelele cosmologice actuale.

JWST, succesorul telescopului Hubble, a constatat că majoritatea galaxiilor tinere observate în spațiul profund prezintă o rotație coordonată. Aproximativ două treimi dintre ele se rotesc în sensul acelor de ceasornic, iar restul în sens invers. Această distribuție contrazice așteptările inițiale, care indicau că rotațiile ar fi trebuit să fie distribuite aleatoriu.

Potrivit profesorului Lior Shamir de la Kansas State University, această descoperire ar putea sugera că Universul s-a născut cu o rotație proprie. Teoria cosmologiei găurii negre, promovată de fizicieni precum Nikodem Poplawski, sugerează că întregul Univers ar putea fi interiorul unei găuri negre dintr-un alt univers mai mare.

Conform acestei teorii, găurile negre ar putea genera noi universuri, iar Universul nostru ar putea fi rezultatul unui astfel de proces. În loc să se prăbușească într-o singularitate, materia extrem de densă dintr-o gaură neagră ar putea să experimenteze un recul violent, declanșând o expansiune rapidă – un posibil echivalent al Big Bang-ului.

„Dacă Universul nostru a apărut într-o gaură neagră rotativă, atunci rotația acesteia ar putea fi moștenită de Universul rezultat, explicând direcția preferată de rotație a galaxiilor”, explică Poplawski.

Dacă această teorie se dovedește a fi adevărată, ar putea schimba complet înțelegerea noastră despre formarea Universului și ar putea sugera că fiecare gaură neagră din Universul nostru ar putea fi o poartă către un alt univers nou.

O altă posibilă explicație pentru observațiile JWST ar putea fi influența rotației proprii a Căii Lactee, galaxiei noastre, asupra măsurătorilor efectuate. Dacă acest efect este real, s-ar putea să fie necesară recalibrarea măsurătorilor de distanță în Universul profund.

În orice caz, descoperirea unei rotații preferențiale a galaxiilor ridică întrebări fundamentale despre originea și natura Universului, deschizând noi orizonturi în cercetarea cosmologică.

„Dacă aceasta este situația reală, va trebui să recalibrăm măsurătorile de distanță pentru universul profund”, a concluzionat Lior Shamir. „Recalibrarea măsurătorilor de distanță poate oferi explicații și pentru alte aspecte cosmologice, precum diferențele dintre rata de expansiune a Universului și vârsta marilor galaxii care, conform măsurătorilor actuale ale distanței, par să fie mai vechi decât Universul însuși”, a adăugat el.