Studiile științifice au dezvăluit secretele care stau la baza construcțiilor romane și mayașe, permitându-le să reziste până în prezent.

Unii caută răspunsuri în trecutul îndepărtat în încercarea de a construi mai bine pentru viitor. Constructorii antici din întreaga lume au creat structuri care rezistă și astăzi, mii de ani mai târziu. De la inginerii romani care au utilizat beton pentru a construi bariere maritime solide, la zidarii mayași care au folosit ghips pentru a realiza sculpturi pentru zeii lor, la constructorii chinezi care au ridicat ziduri de apărare împotriva invadatorilor, aceste structuri antice ne uimesc prin durabilitatea lor.

Cu toate acestea, multe dintre structurile mai recente își ating deja termenul de expirare. Betonul, care este utilizat în mare parte în construcțiile moderne, are o durată de viață de aproximativ 50-100 de ani. Din acest motiv, un număr tot mai mare de oameni de știință studiază materialele folosite în construcțiile antice pentru a înțelege cum au rezistat timp de milenii.

Această cercetare a scos la iveală o listă surprinzătoare de ingrediente utilizate în clădirile vechi. Materiale precum coaja de copac, cenușa vulcanică, orezul, berea și chiar urina au fost adăugate în amestecurile de beton. Aceste adaosuri neașteptate au oferit proprietăți impresionante materialului, cum ar fi capacitatea de a deveni mai puternic în timp și de a repara fisurile atunci când apar.

Descoperirea modului de a reproduce aceste caracteristici ar putea avea un impact semnificativ în prezent. Deși betonul modern are capacitatea de a susține clădiri înalte și infrastructuri grele, nu poate concura cu rezistența materialelor antice. În plus, în contextul amenințărilor tot mai mari ale schimbărilor climatice, există o cerere din ce în ce mai mare pentru construcții durabile. Un raport recent al ONU a estimat că mediul construit este responsabil pentru peste o treime din emisiile globale de CO2, iar producția de ciment reprezintă peste 7% din aceste emisii.

Cercetătorii au apelat la romani pentru inspirație în încercarea de a găsi soluții mai durabile în construcții. Structurile din beton construite de arhitecții romani, cum ar fi Panteonul și apeductele, au rezistat în timp și au devenit modele pentru construcțiile moderne. Se crede că secretul durabilității betonului roman constă în capacitatea sa de a se repara singur. Într-un studiu recent, s-a propus că bucațile de var rămase în betonul roman ar putea declanșa reacții chimice care să repare fisurile atunci când apar.

De asemenea, cercetătorii au descoperit că materialele vulcanice utilizate de romani în amestecurile lor de beton au jucat un rol important în durabilitatea structurilor. Aceste materiale reacționează în mod natural în timp și pot etanșa fisurile care apar.

Studiile au arătat că constructorii mayași au utilizat, de asemenea, materiale inovatoare în construcțiile lor. De exemplu, extractele din copacii locali au fost adăugate în amestecurile de var pentru a obține tencuieli rezistente la daune fizice și chimice. Aceste tencuieli au imitat structurile naturale rezistente, cum ar fi scoicile și spinii de arici de mare.

Există și teorii conform cărora constructorii antici au folosit diferite materiale în funcție de regiune și de nevoile specifice ale construcțiilor. Această abordare adaptabilă și inovatoare a permis construirea de structuri durabile în diverse condiții.

Cu toate acestea, nu este ușor să copiezi rețetele antice în construcțiile moderne. Betonul roman nu poate susține sarcini grele și nu poate fi utilizat în construcții înalte. Cu toate acestea, cercetătorii încearcă să preia unele dintre caracteristicile materialelor antice și să le integreze în amestecurile moderne. Aceasta ar putea duce la construcții mai durabile și la o reducere a impactului asupra mediului înconjurător.

În concluzie, studierea materialelor antice utilizate în construcții poate oferi soluții inovatoare și durabile pentru viitor. Rețetele tradiționale, cum ar fi cele ale romanilor și ale mayașilor, ar putea oferi indicii prețioase pentru îmbunătățirea betonului modern și pentru crearea de structuri durabile.