Activitatea umană contribuie la reducerea numărului de animale sălbatice cu 35 de ori mai rapid decât în ultimele 500 de ani.

Rata de dispariție a grupurilor de specii de animale este în creștere alarmantă, de 35 de ori mai mare decât media ultimelor cinci secole, conform oamenilor de știință, iar activitatea umană este cauza principală. Aceasta este o dovadă suplimentară că a șasea extincție în masă din istoria Pământului este în desfășurare și se accelerează.

Potrivit cercetătorilor care au analizat rata de dispariție a speciilor de animale înrudite în ultimii 500 de ani, în absența oamenilor ar fi durat 18.000 de ani pentru ca acestea să dispară. În prezent, rata de dispariție este într-o creștere alarmantă.

Un studiu publicat în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences arată că peste 73 de grupuri de specii de mamifere, păsări, reptile și amfibieni au dispărut începând cu anul 1500. Dacă tendințele anterioare ar fi fost urmate, era de așteptat ca doar două specii să dispară.

Printre animalele pierdute se numără păsările elefant din Madagascar, moa din Noua Zeelandă și păsările Moho din Hawaii.

Datorită distrugerii habitatelor, crizei climatice și comerțului ilegal cu animale sălbatice, se preconizează că pierderile se vor accelera în viitor. În cel mai pesimist scenariu, toate grupurile de specii pe cale de dispariție în prezent ar putea dispărea până la sfârșitul secolului. Aceasta ar însemna o rată de dispariție de 354 de ori mai mare decât media ultimului milion de ani.

Noua cercetare se concentrează asupra conceptului de „gen”. Grupurile de specii sunt clasificate ca genuri, înaintea speciilor individuale. Se credea că genurile ar avea o rată de dispariție mai mică decât speciile individuale, însă rezultatele au fost similare.

Cercetările anterioare bazate pe fosile au estimat că, înainte de impactul oamenilor, aproape unul din 10.000 de genuri dispărea în fiecare secol. Având în vedere că există aproximativ 5.400 de genuri de vertebrate cunoscute, cu excepția peștilor, ar fi de așteptat ca un gen să dispară la fiecare 250 de ani, dacă aceste rate se mențin.

Autorii studiului, Prof. Gerardo Ceballos și Prof. Paul Ehrlich, au descoperit anterior că speciile dispar la o rată similară cu evenimentul care a dus la dispariția dinozaurilor și avertizează că această pierdere reprezintă o amenințare pentru existența civilizației umane.

Deși există dezbateri în rândul oamenilor de știință cu privire la existența celei de-a șasea extincții în masă, o evaluare a ONU din 2019 a constatat că 1 milion de specii sunt în pericol de dispariție din cauza presiunilor umane asupra mediului.

Studiul subliniază că pierderea acestor genuri și serviciile ecosistemice pe care biodiversitatea le oferă reprezintă o amenințare gravă la adresa stabilității civilizației. Se subliniază necesitatea unor eforturi politice, economice și sociale fără precedent pentru a preveni aceste dispariții și impactul lor social.

Profesorul Ceballos, care a condus cercetarea, a declarat că rezultatele au fost mai grave decât se așteptau, dar că încă mai există timp pentru acțiune. El a subliniat că pierderea acestor genuri reprezintă o amenințare pentru viața pe planetă și că este necesară acțiune rapidă pentru a preveni un colaps.