România, cu revolverul aproape de cap. Cele 24 de ore de asasinate legionare descrise în rechizitoriul militar: „Corpul zăcea într-un loc mâlăios, plin de gloanțe, cu mâinile împreunate într-o poziție de închinare”.

În toamna anului 1940, violența a devenit un act administrativ în birourile Ministerului de Interne, ocupat de Cămășile Verzi. Listele răzbunării erau pregătite cu o meticulozitate care transforma violența într-un proces organizat. Așa s-a ajuns la masacrul din Fortul Jilava în noaptea de 26 noiembrie, unde legionarii au intrat în celule și au ucis deținuții cu brutalitate. În același timp, în aceeași perioadă, România a pierdut teritoriu și oameni, devenind vulnerabilă din punct de vedere politic și militar. O schimbare majoră s-a produs odată cu abdicarea lui Carol al II-lea și venirea la putere a lui Ion Antonescu, în timp ce Horia Sima devenea vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. Legionarii au continuat să își urmărească dorința de răzbunare, încercând să elimine pe cei care nu aderau la doctrinele lor. În această perioadă, au avut loc mai multe crime și asasinate, inclusiv uciderea lui Nicolae Iorga și a lui Virgil Madgearu. Aceste evenimente sângeroase au marcat un moment întunecat din istoria României în 1940.