Prin cedarea Ardealului de Nord, clasa politică coruptă a eșuat: „Prin fraudă și surpriză, România Mare a fost temporar învinsă“

22 de ani a fost durata României Mari, care a fost redusă la sfârșitul verii lui 1940 fără Basarabia și Bucovina de Nord, cu o armată nepregătită și o clasă politică coruptă. Într-o Europă sub umbra Germaniei naziste, România a devenit un pion sacrificat, pierzând încă o parte din teritoriu și intrând într-o perioadă neagră sub guvernul legionar.

Vara anului 1940 a fost una dintre cele mai întunecate și definitorii perioade din istoria modernă a României. Granițele țării au fost redesenate sub presiune, iar România Mare părea fragilă și artificială. Oamenii obișnuiți trăiau cu spaime nedescribabil de mari, iar presa vremii reflecta această neliniște. Într-o Europă dominată de Hitler și Stalin, România a fost izolată, vulnerabilă și amenințată.

Trauma Trianonului a marcat profund Ungaria după Primul Război Mondial, iar Regentul Horthy a transformat această suferință într-un instrument politic. Ungaria a promovat revizionismul internațional, iar propaganda și presiunea internă au alimentat revendicările teritoriale. Într-un context de presiuni externe și obsesie revizionistă, România a fost devastată.

În fața presiunilor externe și interne, România a fost forțată să cedeze teritoriu la dictatul de la Viena. Negocierile de la Turnu Severin au fost un eșec, iar România a fost pusă într-un colț, fără opțiuni reale. Manoilescu a semnat actul arbitrajului sub presiune, iar România a pierdut o parte esențială din teritoriu.

Dictatul de la Viena a fost un moment dramatic pentru România, care a fost forțată să cedeze Ardealul de Nord. Decizia a generat tensiuni interne și a avut consecințe dramatice asupra identității naționale și politicii externe. Carol al II-lea a fost contestat, iar abdicarea sa a deschis calea pentru un alt regim. Dictatul a fost o pierdere de teritoriu, dar și un catalizator pentru tensiunile sociale și traumele colective care au marcat România pentru decenii.