Potrivit Moniei Stănilă, poeta, pasiunea pentru fotbal este un mod de a se conecta cu tatăl.

În cel mai recent volum de poezii al său, Moni Stănilă explorează trăirile personale, lăsând fotbalul să servească ca un paravan pentru a aborda teme mai profunde. Autorul, în vârstă de 45 de ani, a publicat până în prezent șase volume de poezii și patru romane, iar unele dintre poemele sale au fost traduse în mai multe limbi străine. Deși s-a născut în județul Timiș, Moni Stănilă locuiește în Republica Moldova din 2010 și se confruntă cu frica războiului din vecinătate. Într-un interviu acordat pentru „Weekend Adevărul“, autorul a discutat despre legătura dintre fotbal și religie, despre poezie și război, și despre frică și dragoste, subiecte abordate în volumul său de poezie intitulat „Ofsaid“, publicat anul trecut la Editura Nemira.

În ceea ce privește volumul „Ofsaid“, care abordează experiențele personale, fotbalul, religia, războiul și poezia, Moni Stănilă a explicat că inițial a dorit să scrie o colecție care să fie o alternativă la poeziile de dragoste. Fotbalul a fost ales ca temă-paravan, permițându-i să discute despre subiecte mai sensibile. De asemenea, autorul a menționat că în literatură ideile se dezvoltă în mod organic, scriind despre ceea ce-l afectează personal. În ceea ce privește religia, aceasta a apărut în volum întrucât reprezintă o parte importantă a identității sale ca om.

Când a fost întrebată despre ce o inspiră mai mult, fotbalul sau războiul, Moni Stănilă a răspuns că fotbalul este sursa sa principală de inspirație, în timp ce războiul îi provoacă teamă și repulsie și îi limitează libertatea de alegere. Autorul a explicat că a scris poeme despre război deoarece nu a mai putut alege alt subiect în contextul în care se afla în Chișinău și au început să sune bombele în prima zi.

Întrebată despre care dintre cele două pasiuni – fotbalul și poezia – a apărut mai întâi în viața sa, Moni Stănilă a dezvăluit că pasiunea pentru fotbal este o formă de comunicare cu tatăl său și împărtășește această lume cu el. În ceea ce privește poezia, aceasta a apărut în viața sa în mod natural și, odată cu creșterea sa, a realizat că necesită multă lectură și studiu.

Când a fost întrebată despre câtă poezie mai este prezentă în fotbalul actual în comparație cu fotbalul din trecut, Moni Stănilă a explicat că fotbalul s-a schimbat în timp, la fel ca orice alt domeniu. Cu toate acestea, autorul consideră că fotbalul rămâne frumos și că evoluția acestuia este normală. Deși acum fotbalul este jucat diferit, cu accent pe forță și tehnică, autorul consideră că acest sport rămâne plin de poezie. Moni Stănilă a menționat că fotbaliștii flexibili, care pot juca pe mai multe poziții, sunt căutați în prezent, spre deosebire de acum trei decenii când se putea înțelege rolul unui fotbalist doar prin numărul de pe tricou. Autorul a exemplificat prin menționarea unor fotbaliști care îi plac și care se remarcă prin stilul lor de joc.

Când i s-a cerut să aleagă fotbalistul care are cea mai multă poezie în joc, Moni Stănilă a menționat că nu este un fan înrăit al lui Messi, deși recunoaște talentul acestuia. În schimb, autorul a dezvăluit că fotbaliștii care l-au inspirat cel mai mult sunt Arjen Robben și Manuel Neuer. De asemenea, Moni Stănilă a menționat câțiva fotbaliști români pe care îi apreciază și care i-au plăcut de-a lungul timpului.

Când a fost întrebată căruia fotbalist i-ar scrie o carte de poezie, Moni Stănilă a menționat că ar alege Gică Hagi sau Manuel Neuer, sau chiar nepotul său, Jacob.

Autorul a dezvăluit că este un fan al fotbalului german și a explicat că nu este de acord cu mitul că fotbalul german nu are poezie, menționând jucători precum Miroslav Klose și Thomas Müller, care au reușit să îi impresioneze prin stilul lor de joc. Moni Stănilă a menționat că, deși apreciază și fotbaliștii sud-americani, ea își susține mereu echipa opusă, preferând să nu se alinieze cu mulțimea. Autorul a recunoscut că în promovarea anumitor fotbaliști și cluburi există un interes financiar considerabil, dar a subliniat că în fotbal există și povești care transmit poezie și determinare, de la momentele magice create de Maradona la momentul în care Bastian Schweinsteiger a jucat finala Cupei Mondiale din 2014 cu picioarele însângerate și cu arcada cusută cu capse.

Când i s-a cerut să enumere suferințele cele mai copleșitoare pe care le-a trăit în urma unui meci de fotbal, Moni Stănilă a menționat golul lui Giroud în 2016, care a fost validat în ciuda faultului asupra unui jucător român. De asemenea, autorul a amintit de meciul dintre România și Croația din 1998, care a determinat-o să se retragă temporar din urmărirea fotbalului. Moni Stănilă a menționat și suferința pe care o simte în prezent în legătură cu situația lui Simona Halep și a dezvăluit că refuză să mai urmărească turneele de tenis până când sportiva va reveni în competiție.

În încheiere, autorul a vorbit despre coborârea în propria inimă și a dezvăluit că face acest lucru în fiecare zi atunci când are timp liber. În legătură cu gustul de cenușă menționat în volumul său „Ofsaid“, Moni Stănilă a explicat că simte în continuare acest gust puternic și că a avut chiar vise în care războiul s-a extins și a trebuit să se ascundă.

Când a fost întrebată de ce creștinii nu au înțeles după 2.000 de ani că credința implică doar moartea, nu și omorârea, autorul a răspuns că aceasta este o întrebare simplă, dar că mulți oameni nu înțeleg creștinismul și nu vor să îl înțeleagă. Moni Stănilă a subliniat că Iisus a spus clar că „Milă voiesc, iar nu jertfă“, iar mila este tot ce avem nevoie într-adevăr.