Potrivit lui Stelian Tănase, istoric și scriitor, Panait Istrati era un individ pasional și impulsiv, care nu provenea nici de la Capșa, nici din biblioteci.

Panait Istrati, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români, a privit socialismul ca un substitut al familiei pe care nu a avut-o, din cauza pierderii tatălui său grec la scurt timp după nașterea sa. A fost un antiburghez înrăit și a oscilat între credința în idealurile socialiste din Moscova și cerșetoria în Paris. A călătorit prin Egipt, Elveția și Grecia în căutarea tatălui pierdut, dar a descoperit că Levantul rămâne „acasă“ pentru el. Istoricul și scriitorul Stelian Tănase, autorul celei mai complete biografii a lui Panait Istrati, explică într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ frământările politice care au influențat viața tumultuoasă a celui mai tradus scriitor român.

Tănase subliniază că mediul în care s-a născut și a crescut a avut un impact major asupra lui Istrati. Acesta nu a avut o educație formală, fiind autodidact, și s-a afirmat la Paris, departe de mediul literar bucureștean. Opțiunile politice ale lui Istrati, deși controversate, nu pot fi considerate greșeli, deoarece reflectau spiritul vremii. Cu toate acestea, Istrati a fost primul care s-a dezis de Moscova și de bolșevism atunci când și-a dat seama de iluzia revoluției proletariatului.

Despre relația scriitorilor români cu Istrati, Tănase menționează că a existat o distanțare, mai ales din cauza afilierilor politice ale acestuia. Cu toate acestea, la moartea sa, Istrati a fost onorat și susținut de regele Carol al II-lea și de alți oameni importanți din acea perioadă. Moartea sa prematură a fost o surpriză pentru mulți, iar opera sa, sinceră și profundă, a reușit să transmită esența lumii românești.