Mihai Eminescu, poetul celebru, ne dezvăluie și latura sa mai puțin cunoscută, aceea a omului simplu, adevărat, care se ascunde în spatele cuvintelor sale mărețe.

Mihai Eminescu, poetul național al românilor, a văzut lumina zilei acum 174 de ani în orașul vechi al Botoșanilor. Pe lângă imaginea cunoscută a sa, adesea idealizată sau chiar falsificată, există și o parte a lui Eminescu pe care puțini o cunosc astăzi: un om uman, carismatic, jucaus și rebel.
Pe 15 ianuarie 1850, în Botoșani, un important centru urban multietnic și cosmopolit din nordul Moldovei, s-a născut Mihail Eminovici, fiul căminarului Gheorghe Eminovici și al Ralucăi Eminovici (Iurașcu, după numele de fată), viitorul „luceafăr” al poeziei românești, una dintre cele mai importante figuri ale literaturii și publicisticii naționale.
Potrivit registrelor de nașteri și botezuri din Botoșani, Mihail Eminovici s-a născut într-o casă lângă Biserica Uspenia, ctitorie a Elenei Rareș din secolul al XVI-lea. A fost botezat la Uspenia, într-o iarnă geroasă, de preotul Ioan Stamate.
Casa în care s-a născut Eminescu se păstrează și astăzi, funcționând ca un magazin la parter. După primele cinci ani petrecute acolo, familia sa s-a mutat la Ipotești, unde tatăl său administra o moșie. Viața la țară l-a influențat profund pe Eminescu, un copil plin de imaginație care explora natura frumoasă din jurul său.
La gimnaziul austriac din Cernăuți, Eminescu s-a remarcat ca un elev silitor și inteligent. Însă, în adolescență, a devenit un rebel incurabil, abandonând școala pentru a urma o carieră în teatru. După aventuri și experiențe variate, Eminescu a fost trimis la studii la Viena de către tatăl său.
Pe lângă talentul său poetic, Eminescu avea și o voce minunată și cânta frumos. Era un obișnuit al crâșmelor din Botoșani, unde se distra cu prietenii săi și cânta alături de lăutari. Era apreciat pentru abilitățile sale mecanice, fumător înrăit și un bun cunoscător al vinurilor locale și al preparatelor tradiționale.