Interviu cu Simona Popescu, scriitoare: conform spuselor sale, Gellu Naum considera suprarealismul ca o stare de spirit asociată tinereții, nu un simplu număr de ani.

Simona Popescu a cunoscut-o pe Gellu Naum din biblioteci înainte să-l întâlnească personal. Ea scrisese o lucrare amplă despre opera lui pentru diplomă, pe care Naum a citit-o ulterior. Această întâlnire a dus la o relație care s-a transformat într-un dialog de o viață. Timp de 14 ani, Simona Popescu a vizitat săptămânal poetul suprarealist și pe Lygia Naum, dezvoltând o relație de admirație, prietenie și învățare. Această apropiere a dus la apariția a două cărți atipice: „Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum“ (2000) și „Clava. Critificțiune cu Gellu Naum“ (2004).

Simona Popescu, autoare a romanului „Exuvii“ și a mai multor volume de poezie, a avut grijă de ediția „Opere poetice“ ale lui Gellu Naum, apărută în patru volume la Editura Polirom. Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, ea rememorează întâlnirea care i-a influențat parcursul, atmosfera din casa Naum, legătura poetului cu visul, cu filosofia și cu generațiile tinere, dar și semnificația de a trăi „suprarealismul ca mod de viață”. În acest an, scriitoarea coordonează cea de-a zecea ediție a Festivalului „Gellu Naum“, organizat la București și la Comana pe 1 și 2 august. Evenimentul va reuni poeți debutanți și autori consacrați anterior anului 1990, iar lecturile, mesele rotunde și dialogurile vor avea loc în grădina Muzeului Național al Literaturii Române și la casa din Comana unde Naum a locuit.

Simona Popescu a cunoscut pe Gellu și Lygia Naum imediat după terminarea Facultății de Filologie, având o relație constantă cu ei până la plecarea fiecăruia, în 2001 și 2006. Atmosfera întâlnirilor lor era prietenoasă și plină de discuții despre poezie, filozofie și alte subiecte interesante. Simona Popescu a petrecut multe ore în casa familiei Naum, unde a primit sfaturi și îndrumări din partea lor. Verile la casa din Comana erau deschise publicului, iar Simona Popescu a rămas acolo pentru a asculta greierii, a juca pasiențe și a se plimba cu doamna Lygia.

Simona Popescu a avut numeroase discuții cu Gellu Naum despre suprarealism, filozofie și poezie. Ea consideră că Naum era un suprarealist autentic, influențat puternic de mișcarea suprarealistă franceză. Simona Popescu a observat că Naum era selectiv în legătura cu tinerii poeți, dar era mereu interesat de mișcările lor. Naum a fost un mentor pentru mulți tineri poeți care au venit în căutarea sa.

Simona Popescu remarcă importanța visului în opera lui Naum, subliniind că acesta era o sursă de inspirație și de experiențe unice. Ea consideră că romanul „Zenobia“ ocupă un loc special în opera lui Naum, fiind o carte despre dragoste și experiența poetică. Simona Popescu vede acest roman ca o reflectare a relației dintre Gellu și Lygia Naum, precum și a lumii lor interioare adolescentine.