Filip Iorga, istoric și publicist, afirmă că Ciprian Porumbescu a fost un geniu melodic, o combinație de claritate și idealism.

Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, istoricul Filip Iorga prezintă aspecte mai puțin cunoscute ale vieții lui Ciprian Porumbescu. El descrie compozitorul ca fiind un tânăr avangardist, pasionat de cultură în toate formele ei și care, chiar și în fața bolii și a morții iminente, era plin de optimism.

În 1877, membrii Societății Academice Arboroasa au trimis o telegramă de condoleanțe la Iași, ceea ce a dus la arestarea membrilor societății, inclusiv a lui Ciprian Porumbescu, care era președinte. Aceasta a fost o acțiune a studenților români din Imperiul Austriac care luptau pentru recuperarea identității naționale. În acea perioadă, națiunile tinere ale Europei începeau să se afirme și imperiile erau zguduite de mișcări de independență sau afirmare a identității. În aceste mișcări de avangardă se aflau intelectuali, iar în cazul românilor, preoți și studenți. Gestul lor a avut consecințe drastice, iar Ciprian Porumbescu a fost închis, ceea ce a contribuit la agravarea stării sale de sănătate.

Ciprian Porumbescu provenea dintr-o familie cu tradiție în teologie. Tatăl său, Iraclie Porumbescu sau Golembiovschi, făcea parte dintr-o elită socială și intelectuală a românilor din Bucovina și Transilvania. Interesul pentru identitatea națională era o preocupare veche în familia Porumbescu, deși ei colaborau și se înțelegeau bine cu reprezentanții altor naționalități.

Chiar și când s-a îmbolnăvit, Ciprian Porumbescu nu și-a abandonat pasiunea pentru muzică și dorința de a studia. În 1879, a devenit student la Facultatea de Filosofie din Cernăuți și a început să țină un jurnal, care a fost republicat recent. Această nouă ediție aduce în prim-plan contextul în care Porumbescu a scris jurnalul și oferă note de subsol utile pentru a înțelege mai bine evenimentele și personajele cu care se întâlnea compozitorul. Jurnalul dezvăluie că Porumbescu era un artist, muzician și compozitor, dar și un manager cultural care organiza evenimente și ansambluri. De asemenea, se arată că Porumbescu era un student normal, care se implica în viața studențească și avea relații amoroase. Jurnalul relevă și constrângerile materiale cu care se confrunta, precum lipsa hainelor potrivite pentru a participa la anumite evenimente sau datoriile pe care le avea la fotograf pentru că era pasionat de această artă.

Filip Iorga subliniază că jurnalul lui Ciprian Porumbescu ar putea fi interesant mai ales pentru cititorii tineri, deoarece acesta era un tânăr ca ei, cu idealuri naționale și sentimentale. Porumbescu se confrunta cu boala și cu perspectiva morții încă de la o vârstă fragedă, iar jurnalul său reflectă aceste preocupări. Sinceritatea și optimismul pe care le păstra chiar și în fața greutăților sunt trăsături care îl fac pe Porumbescu un personaj fascinant și relevant pentru cititorii de orice vârstă.