Cum își promova propaganda legionară Maglavitul și Petrache Lupu, cunoscut drept „alesul lui Dumnezeu“, și ce informații a furnizat pentru Securitate.

Fenomenul Maglavit reprezintă o imagine tipică a tradițiilor românești în tabloul lui Goya „Somnul rațiunii naște monștri“. Într-o societate divizată de lipsa educației, sărăcie și instabilitate politică, Petrache Lupu a adus o rază de speranță oamenilor. Dar cine a fost cu adevărat acest om: sfânt, mit sau escroc?

În România anilor ’30, afectată de consecințele devastatoare ale Primului Război Mondial, fenomenul de la Maglavit a luat amploare. Petrache Lupu, un tânăr cioban analfabet și sărac, pretindea că s-a întâlnit cu Dumnezeu, atrăgând atenția și admirația multor oameni din zonă. Presa a început să scrie despre el, iar popularitatea sa a crescut rapid.

Mai mulți profeți și lideri spirituali au apărut în acea perioadă, legați de Garda de Fier, dar niciunul nu a avut impactul lui Petrache Lupu. El a devenit subiectul unor reportaje și interviuri, iar fenomenul de la Maglavit a devenit cunoscut în întreaga țară.

Cu toate acestea, faima lui Petrache Lupu a fost însoțită de controverse. Pe măsură ce popularitatea sa a crescut, au apărut și critici care îl acuzau de escrocherie și manipulare. În cele din urmă, după o scurtă perioadă petrecută în închisoare sub regimul comunist, el s-a retras în satul său natal, Maglavit, până la moartea sa în 1994.