Cum a evoluat cenzura de-a lungul istoriei: manuale distruse sau „pasaje eliminate cu tuș”.

Cărțile au fost mereu simboluri ale puterii, crescând influența spirituală a diferitelor entități de-a lungul istoriei. În Evul Mediu, cărțile erau păstrate în mănăstiri, monarhii, aristocrație și regimuri totalitare, sporind forța lor. În perioada comunistă, mii de cărți au fost interzise, distruse sau ascunse, fără ca generațiile recente să învețe din lecțiile istoriei.

În România, începând cu 1945, o serie de publicații care criticau regimurile trecute au fost scoase din circulație sau distruse. De la monarhie la comunism, cărțile considerate periculoase pentru regim erau interzise și retrase imediat din circulație. Lista publicațiilor interzise era extinsă și includea lucrări despre fascism, nazism, partidele interbelice și alte subiecte sensibile.

În timpul regimului comunist, mii de titluri au fost interzise, iar cenzura a devenit din ce în ce mai rafinată. Bibliotecile și librăriile au fost curățate de cărțile considerate periculoase sau inadecvate pentru regim. Manualele școlare erau arse, iar accesul la anumite publicații era strict controlat.

Și scriitorii români au avut de suferit în perioada comunistă, cu multe manuscrise interzise sau pierdute. Viața lor era un luptă constantă pentru a-și vedea lucrările publicate și pentru a evita cenzura. Multe din scrierile lor au rămas ascunse în sertare sau au fost confiscate de autorități.

Chiar și în prezent, într-o lume aparent liberă, cenzura există în diverse forme. În SUA, s-au înregistrat mii de cărți interzise, inclusiv bestselleruri, din motive diverse. Cenzura este încă o realitate, chiar și într-o societate modernă și aparent democrată.