Crăciunul pe stil vechi este sărbătorit fără brad și fără colinde, dar cu un loc la masă rezervat pentru cei care au plecat din această lume.

Crăciunul pe rit vechi nu a constat doar în colinde și mâncăruri alese pe masă. În istoria lipovenilor sau a ucrainenilor au existat sărbători presărate cu drame, cu calamități naturale, dar și cu elemente de magie.

Bărbați cu bărbi lungi, blonde, îmbrăcați în rubașcă, cămașa rusească fără guler, încinsă la mijloc cu un brâu, peste care poartă padiovca, o haină lungă până aproape de gleznă, alături de femei cu părul strâns, îmbrăcate în fustele lungi cu pliuri numite iubca, bluza largă care se numește cohta și nelipsitul pois, se îndreaptă spre biserică. Este Crăciunul, 7 ianuarie. Așa au moștenit de la strămoșii lor și acest obicei este păstrat cu sfințenie în comunitățile de ruși lipoveni sau ucraineni din România. În biserică, bărbații stau într-o parte și femeile în cealaltă, ascultând slujba în limba slavonă conform credinței creștin-ortodoxe de rit vechi. La lipoveni, separarea dintre sexe se face în față spre altar pentru bărbați și mai în spate pentru femei. La ucraineni, ca și la alți ortodocși, există separația stânga-dreapta. După Crăciunul de pe 7 ianuarie, urmează pe 14 ianuarie Sfântul Vasile cel Mare și pe 19 ianuarie Boboteaza.

În ajunul Crăciunului, porcul este sacrificat și din carnea acestuia se pregătesc haladeţ, sarmale numite halupţi și friptură. În această zi se ține post negru până după slujbă, în jurul orelor 3-4 după-amiază, când se mănâncă produse fără ulei. La lipoveni există un singur colind, de fapt o cântare religioasă „Hristos Rajdaetsa“, iar colindătorii primesc de la gazde fructe uscate și simit.

Masa de sărbătoare este considerată sacră, fiind așezate 12 feluri de mâncare, după numărul celor 12 apostoli. Se cântă cântece bisericești, iar pregătirea cozonacilor era considerată un ritual social. La lipoveni nu se împodobește bradul, Crăciunul fiind o sărbătoare religioasă.

Colindatul este unul dintre momentele cele mai așteptate de Crăciun. Cetele de colindători sunt conduse de un tânăr numit „bereza“, care stabilește traseul caselor colindate și timpul petrecut în fiecare gospodărie.

Seara Sfântă din Ajunul Crăciunului reprezenta un moment de întâlnire a familiei. În această seară se așezau paie pe podele sau pe laviță, recreându-se simbolic staulul în care s-a născut Hristos. De asemenea, masa opulentă avea rolul de a asigura belșugul și bunăstarea familiei pentru anul următor.

În timp, Crăciunul a adus și momente dramatice pentru comunitățile lipovene și ucrainene. Inundațiile din anul 1938 au forțat evacuarea locuitorilor din Vâlcov, iar în anul 1936 a avut loc o tragedie pasională în Botoșani. Acestora li s-au adăugat și miracole, precum salvarea unor pescari din Sfântu Gheorghe, care au rătăcit pe mare săptămâni întregi.