Badea Cârțan, ciobanul-cărturar celebru în presa din Roma, a fost arestat de armata austro-ungară.

Între legendă și realitate, granița poate fi extrem de subțire, ambiguă și chiar mistică, mai ales atunci când în mijloc se află o persoană despre care există puține informații clare și verificate. Acesta este cazul lui Badea Cârțan, un țăran care a rămas în memoria poporului român datorită călătoriei sale la Roma, pe care a făcut-o pe jos, cu un toiag în mână.

Legenda ciobanului din Țara Oltului superior a început odată cu călătoria sa de 46 de zile care i-a adus faimă atât în Italia, cât și în România și Transilvania. În luna ianuarie s-au împlinit 175 de ani de la nașterea celui care nu a fost doar un simplu cioban, ci și un iubitor de carte, de istorie și trecut, dar mai ales de viitorul României Mari.

Născut pe 24 ianuarie 1849, în satul sibian Cârțișoara, în apropiere de Vârful Moldoveanu, Gheorghe Cârțan, cunoscut ulterior ca Badea Cârțan, ar fi trebuit să urmeze calea tatălui său, de a fi cioban. Cu toate acestea, micul Gheorghe, auzind despre pedepsele aplicate celor care vorbeau românește la școală, a decis să nu mai meargă la școală și să plece cu oile pe munte. Deși nu a primit prea multă educație, mai târziu avea să devină un cititor avid, parcurgând zeci de cărți și împletindu-și destinul strâns cu cel al cărții românești.

După câțiva ani petrecuți ca cioban în Transilvania, Badea Cârțan a traversat ilegal granița dintre Ardeal și Principatele Române pentru a vedea țara despre care auzise atâtea povești. În România, și-a continuat viața, apărând chiar în timpul Războiului de Independență, deși statul îi luase oile și grânele. A fost încorporat în armata austro-ungară, dar a rămas loial României Mari și a luptat pentru drepturile etnice ale românilor.

Badea Cârțan a devenit cunoscut pentru eforturile sale de a răspândi cărțile românești interzise de autoritățile maghiare în Transilvania. Cu toate că a fost de mai multe ori închis și pedepsit pentru aceasta, și-a continuat misiunea de a aduce lumină și cunoaștere poporului său. Moartea sa în 1911 a lăsat o amprentă în istoria luptei pentru unitatea românilor.

Muzeul Etnografic și Memorial „Badea Cârțan“ din Cârțișoara găzduiește obiecte care îl reprezintă pe ciobanul revoluționar, inclusiv cărțile pe care le-a salvat și portrete. Povestea sa este un exemplu al luptei pentru unitatea poporului român, iar eforturile sale au rămas vii în memoria colectivă.