Articolul prezintă povestea femeilor care au fondat Casa Albastră din Marin, un sat în care se reconstituie nunți tradiționale. Inclusiv fotografii.

Într-unul dintre satele unde tradiția se reconstituie treptat, se află o casă albastră care păstrează în pereții ei povestea a numeroase generații care au locuit acolo.

După ce treci de troița satului Marin din județul Sălaj, pe a treia stradă la dreapta descoperi o casă albastră tipic transilvăneană, cu fața îndreptată spre curte și spatele spre stradă. Acolo, cândva, au locuit trei surori – Florița, Măriuța și Argentoaia. Două dintre ele s-au căsătorit, dar după ce soții le-au părăsit, au ales să locuiască împreună și să aibă grijă de casă și de una de cealaltă. Cu trecerea timpului, din cele trei surori, a mai rămas doar una care a continuat să locuiască în casă. Maria Toma povestește despre copilăria ei petrecută acolo: „A fost o casă gospodărească, cu multe animale și pământ. În timpurile secetoase, mulți din sat veneau să-și adape animalele, deoarece una dintre cele trei fântâni ale satului se afla în curtea lor”.

Poarta casei era deschisă pentru copiii care nu aveau loc pe stradă sau în șanțurile curate pentru a se juca. Printre aceștia se număra și Patricia, fiica Mariei, care locuia vizavi și obișnuia să treacă strada pentru a se juca în casa bătrânei. „Îmi amintesc cum mergeam să mă joc în curtea ei. Din cauza vârstei, mergea încet și cocoșată, iar în fața ușii era un dud imens. Când aveam 5 ani, ea avea vreo 90 de ani. Și atunci s-a stins”, își amintește fata.

Când nu era ocupată cu casa de peste drum, Patricia organiza spectacole de teatru în curte. „Eu interpreta Albă ca Zăpada sau Morocănosul, iar fiecare copil avea un rol. După terminarea spectacolului, lipiam un afiș pe poartă și îi chemam pe oamenii care ieșeau de la biserică să ne vadă”, își amintește ea. Această experiență a inspirat-o să coordoneze grupuri de oameni, să creeze și să pună în scenă povești pentru a le arăta lumii.

Maria, pe de altă parte, a fost croitoreasă și în Casa Albastră găsești o expoziție de cipcă creată de ea și de femeile din sat. A rămas cu această abilitate de când era mică și o trimiteau părinții să aibă grijă de gâște, iar în traistă îi puneau un ghem de cipcă pentru a exersa. „Am fost fascinată de asta. Fiecare model avea o denumire și o tehnică diferită. Exista cipcă zbultură sau creață, care se atașa ca ornament la costumele populare, la cearșafuri și fețe de masă”, povestește Maria.

Priceperea la croșetat și desenat a inspirat-o și pe Patricia. Ea a învățat de la mama ei cum se face și își amintește cum desenau împreună la masa de cusut. „Așa am învățat să desenez; cu mami la masa de croitorie: ea desena de partea ei de masă și eu de partea mea, copiam, dar figurile mele ieșeau cu capul în jos pentru că le reproduceam în oglindă”, povestește ea.

În prezent, Patricia lucrează la Casa Albastră din Marin, unde organizează ateliere, evenimente culturale și reconstituiri de nunți tradiționale. Casa a devenit un loc de întâlnire pentru turiști din diverse țări, dar și pentru localnici, care vin să descopere tradițiile și frumusețea satului. Patricia își dorește să continue să dezvolte proiecte culturale și să contribuie la promovarea patrimoniului local.