Academia Română a acordat premii două volume publicate de Polirom.

Pe 7 decembrie 2023, va avea loc ceremonia de decernare a Premiilor Academiei Române pentru anul editorial 2021 în Aula Academiei Române, începând cu ora 10.00 și va fi prezidată de membrii Adunării Generale. Printre cărțile premiate se numără două titluri din portofoliul Polirom: Finnegans Wake, 628. Romanul întunericului de Mircea Mihăieș – câștigător al Premiului „Titu Maiorescu” și Un roman epistolar. Ediție integrală, I. Negoițescu, Radu Stanca, în colaborare cu Editura Muzeului Literaturii Române – coordonare, note și postfață de Ion Vartic; ediție îngrijită de Ioan Cristescu și Ion Vartic – câștigător al Premiului „Lucian Blaga”.
Premiul pentru Literatură Comparată, acordat de Asociația de Literatură Generală și Comparată din România, ediția 2022 • Premiul „Alexandru Ciorănescu” pentru literatură comparată, acordat de Muzeul Național al Literaturii Române, ediția 2022, pentru contribuția la exegeza operei lui James Joyce, în anul împlinirii a 140 de ani de la nașterea scriitorului • Volum nominalizat la Premiile Observator cultural, ediția 2022, categoria Critică literară/Istorie literară/Teorie literară
„Lectura ideală a lui Finnegans Wake ar trebui să fie una instantanee, în care toate cele 628 de pagini ale cărții să fie parcurse simultan. Doar astfel, prin expunerea la luminozitatea extraordinară a literelor ce o compun, se pot atinge profunzimile pe care scriitorul pretindea că le cunoaște. Cartea lui James Joyce se bazează pe un procedeu de recreare mentală a unor situații inaccesibile altfel decât prin observarea felului în care funcționează mintea. Din acest motiv, metoda de lectură pe care am adoptat-o, mai degrabă intuitiv decât printr-un proces rațional, e aceea concentrată pe cuvânt. E tehnica mașinii de cusut, care străpunge materialul și, totodată, îl leagă, prin țesături dese, de fragmentul anterior și de cel ulterior. Ceea ce se impune prin lectură e un straniu sentiment al diferitului. Am înțeles în ce constă limbajul nopții, idiomul unic în care a ales Joyce să comunice: e mai mult vibrație decât sens, într-o încercare de a transmite în forme în aparență obscure frumusețea lumii. Finnegans Wake nu e doar groparul întregii literaturi de până la el, ci și o casă de nașteri în care își așteaptă venirea pe lume noile forme de exprimare a perplexității omului în fața destinului. Pe un ton zeflemitor, Joyce retrimite arta la etern-ambarasanta dilemă a fi sau a nu fi. Răspunsul provizoriu se traduce în logica circulară care-i domină cartea: nu se poate să nu mai fii, din moment ce ai fost, chiar dacă la un moment dat s-a întâmplat să nu mai fii… Coordonare, note și postfață de Ion Vartic. Ediție îngrijită de Ioan Cristescu și Ion Vartic
„Concepția despre artă a Cercului Literar al Universității «Regele Ferdinand I» din Cluj în exil la Sibiu s-a cristalizat în patru pași. Pasul 1: «Manifestul», scris de Negoițescu, cu un fond de idei și principii stabilite în mod colectiv; pasul 2: «De la stilul istoric la stilul filosofic» de Radu Stanca; pașii 3 și 4: ideea complexității interioare a operei de artă, susținută pe filieră germană de Victor Iancu, a trecut ca «furaj axiologic complex» în eseul «Resurecția baladei», la Radu Stanca. Acest ideal estetic complex a intrat în patrimoniul comun al Cercului, iar I. Negoițescu i-a schimbat numele în «euphorionism».” (Marta Petreu)
„Un roman epistolar participă, împreună cu numeroase alte cărți – În căutarea timpului pierdut, Călătorie la capătul nopții, Privește, înger, către casă, Tropicul Capricornului, Viața ca o pradă etc. –, la una dintre marile orientări ale secolului: a desființa frontiera dintre viață și literatură prin manifestarea în spațiul fiecăreia a potențelor amândurora. Un roman epistolar este viață și creație în aceeași măsură.” (Livius Ciocârlie)
„I. Negoițescu a dorit ca romanul său epistolar cu Radu Stanca să aibă, ca ilustrație de copertă, gravura colorată a lui J. Hoeg Düsseldorf, care reprezintă emblematica Fleischergasse, cu amestecul său de gotic și baroc tipic Sibiului. Totodată, pentru că a locuit pe această stradă (astăzi a Mitropoliei) în vremea studenției sale și pentru că aici, în casa cu numărul 12, a avut loc, în 13 iunie 1943, într-o atmosferă euforică, primul cenaclu al Cercului Literar. În fine, pentru că gravura însăși i se părea a fi germenele unei balade a prietenului său.” (Ion Vartic)