Satul fermecător din munții Șureanu este în pericol de dispariție odată cu declinul tradiției păstoritului. Ce se întâmplă cu școala sa emblematică?

Munții Șureanu ascund unele dintre cele mai vechi așezări pastorale din România, dar satele care le-au înlocuit, apreciate pentru aspectul lor arhaic, sunt pe cale de dispariție.

Există mai multe trasee turistice în Munții Șureanu, cel mai popular fiind Via Transilvanica, care trece prin cătunul pastoral Măgureni, zona Godeanu – Sarmizegetusa Regia, Platforma Luncanilor, Târsa, Poiana Omului și Fundătura Ponorului, coborând în Valea Streiului, la poalele Retezatului.

Proiectul Via Transilvanica a adus mulți turiști în zona cetăților dacice și a stânelor arhaice din Munții Șureanu. Cu toate acestea, atractivitatea zonei nu a fost suficientă pentru a-i determina pe localnici să rămână în satele montane precum Urșici, Târsa, Cioclovina și cătunele Măgureni sau Ponorici, toate înființate de păstori.

Satul Urșici, situat la peste 1.000 de metri în Munții Șureanu, avea o școală de lemn înființată în anii ’50, care a funcționat până în anii 2000, când numărul elevilor a scăzut. În prezent, doar câteva familii mai locuiesc în Urșici, iar satul se confruntă cu lipsa utilităților și a infrastructurii.

Numărul locuitorilor din satele din Munții Șureanu a scăzut în ultimii ani, iar așezările pastorale, deși tot mai puțin populate, rămân punctele de atracție ale zonei. Aici se pot vedea gospodării tradiționale și se pot explora numeroase monumente ale naturii spectaculoase.

Platoul Luncanilor din Hunedoara, locuit din cele mai vechi timpuri, găzduiește satul Târsa, cu mai puțin de o sută de locuitori, care are rădăcini în istoria cetăților dacice. În apropiere se află Poiana Omului, un important nod de comunicație al păstorilor din zonă.

Munții Șureanu sunt presărați cu numeroase stâne și sălașe, care au devenit atracții turistice. Păstoritul pendulator este o practică obișnuită în această zonă, iar tradițiile pastorale se păstrează în continuare în satele de munte.