În a doua zi în Jurnalul de Nord din Groenlanda, am observat un curcubeu de tonuri roșiatice care se desfășura în spatele imenselor aisberguri albastre.

Fotograful Rareș Beșliu, pasionat de natură și de viața animalelor, a început proiectul fotografic La NORD de cuvinte, care explorează legătura dintre regiunile arctice și schimbările climatice resimțite în România. El a efectuat expediții în zonele cele mai reci ale lumii – Svalbard, Groenlanda, Arhipelagul Arctic Canadian – iar povestile și fotografiile sale vor fi publicate pe adevărul.ro și în „Weekend Adevărul” sub egida Jurnal de Nord. Mai multe detalii sunt disponibile pe www.lanord.ro și www.raresbesliu.com.

ZIUA 2. Marți, 8 august.

Am avut o noapte agitată, cu treziri frecvente. M-am întrebat dacă nu cumva am căpătat puteri paranormale peste noapte, singura explicație pentru faptul că puteam auzi respirația vecinilor din hostel prin pereții subțiri.

Dimineața a început greu, dar mi-am revenit după ce am reușit să îmi beau cu greu ness-ul (nu am găsit cafea normală acolo). Micul dejun l-am servit la aeroport, înainte de zborul spre Ilulissat. După o decolare fără incidente, am ajuns și am coborât din avionul mic și roșu. Aici, am simțit un deja-vu și am revăzut aterizarea din Longyearbyen, pe un aeroport mic, plin de speranțe, într-o zi însorită.

Ilulissat este un oraș cu mai puțin de 5000 de locuitori, situat la 250 de kilometri dincolo de cercul polar. Numele său înseamnă „aisberg” și aici se găsește fiordul Ilulissat, declarat patrimoniu UNESCO de aproape 20 de ani. Acesta include Jakobshavn, renumit pentru ghețarii săi și pentru faptul că se deplasează cu 40 de metri pe zi, producând 10% din toate aisbergurile din Groenlanda. Se spune că aisbergul care a lovit Titanicul ar fi fost creat de acest ghețar. Dacă s-ar topi complet, apa sa ar fi suficientă pentru toată populația Americii timp de un an. Este un punct de referință pentru cercetători și exploratori și un subiect important în studiile despre schimbările climatice.

Ziua a fost dedicată acomodării. Am găsit cazare la un hotel care îndeplinește standardele mele, cu prosoape curate și lenjerie așezată pe pat. Am încercat Muskox, un fel de mâncare specific zonei arctice, care mi s-a părut îngrozitor, dar am reușit să-l mănânc (ajutat de multă maioneză) din cauza foamei. De asemenea, am fost surprins de invazia de țânțari, care este de departe cea mai mare pe care am văzut-o vreodată, mult mai intensă decât în Delta noastră. Se pare că numărul lor crește odată cu încălzirea globală, iar vara aduce cea mai densă concentrație de țânțari din lume în mijlocul gheții.

Am petrecut seara pe mare, cu un sentiment de uimire față de culorile spectaculoase ale apusului din Groenlanda. Am simțit că sunt martor la un adevărat spectacol de lumină, cu nuanțe de mov, portocaliu și galben, contopite cu aisbergurile albastre și cu pescărușii indiferenți la frumusețea naturii. Am făcut fotografii minunate și am admirat peisajul de pe stâncile din Ilulissat, sub un cer presărat cu culori magice.