Cheile Jiețului, un loc aproape necunoscut dar plin de frumusețe uimitoare în sezonul de toamnă, poate fi văzut în România. FOTO

Cărbunele a făcut Valea Jiului din Hunedoara faimoasă în ultimele două secole, dar există câteva locuri mai puțin cunoscute în această zonă minieră care oferă o experiență specială în mijlocul naturii.

Toamna este momentul potrivit pentru plimbări lungi în natură, iar pădurile și munții sunt locuri ideale pentru relaxare, deoarece frumusețea lor în culorile calde ale toamnei contribuie la starea de bine a drumeților.

Înconjurată de munții Parâng, Șureanu, Retezat și Vâlcan, Valea Jiului oferă câteva locuri extrem de atractive pentru călători. Unul dintre aceste trasee urcă din orașele Petrila și Petroșani, pe Drumul Național 7, către celebrele Transalpina – cea mai înaltă șosea din România, care traversează Munții Parâng și ajunge pe creste de 2.145 de metri.

În apropierea orașelor miniere și înainte de a începe urcușul spre Transalpina, Drumul Național 7 străbate Cheile Jiețului din Hunedoara, unul dintre cele mai spectaculoase locuri din Valea Jiului.

Toamna, rezervația din Munții Parâng devine și mai atrăgătoare, așa cum arată fotografiile publicate pe Facebook de Attila Dobai, un localnic pasionat de drumeții montane. Cheile Jiețului din Hunedoara (foto) se întind pe o suprafață de aproximativ zece hectare, la poalele Munților Parâng și Șureanu, aproape de orașele Petrila și Petroșani.

„Rezervația naturală Cheile Jiețului, cu o lungime de aproape 11 kilometri, cuprinde stânci abrupte, cascade și trasee montane, și oferă acces spre Transalpina. Puțin circulată și explorată, în această zonă pot fi descoperite chiar și peșteri noi”, informează Primăria Petrila.

Cheile sunt traversate de Drumul Național 7A, care, după ce trece prin așezările din Valea Jiului și însoțește pârâul Jieț spre izvorul său, se strecoară printre versanții abrupți și stâncoși, înconjurați de păduri dese. În anumite locuri, mici cascade tulbură liniștea acestei părți ascunse a pădurii, iar în locuri mai puțin cunoscute, peșteri și cascade neexplorate sporesc farmecul sălbăticiei. Pereții stâncoși sunt căutați și de iubitorii de escaladă, iar în timpul iernii, cascadelor înghețate li se urcă alpiniști.

Câteva poteci detașate de șosea duc către locuri și mai sălbatice. Unele dintre ele urcă spre Curmăturile Jiețului și Muncelul Jiețului, unde se găsesc câteva așezări vechi din Ținutul Momârlanilor, locuitorii originari ai Văii Jiului. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, când au fost deschise primele mine de cărbune în Valea Jiului, regiunea de la poalele munților era populată de comunități de păstori, oameni ai muntelui cărora noii veniți în Valea Jiului le spuneau în derâdere „momârlani”.

De-a lungul timpului, termenul „momârlan” nu a mai fost folosit pentru a-i ironiza pe localnicii din Valea Jiului, dar numărul lor a scăzut pe măsură ce regiunea muntoasă care lega Ardealul de Oltenia a suferit transformări radicale.

Majoritatea familiilor de momârlani au rămas în cătunele din apropierea orașelor din Valea Jiului, în satele Tirici, Răscoala, Cimpa, Moliviș, Jieț și Lunc de pe Valea Jiului de Est și Jiețului. Alții locuiesc la poalele Retezatului, în Dealu Babii, Câmpu lui Neag și Valea de Pești, sau în cătunele din Munții Șureanu, străbătute de pâraiele care coboară spre Valea Streiului din Hunedoara.

În împrejurimile Văii Jiului, mai multe văi adânci concurează în frumusețe cu Cheile Jiețului din Hunedoara. Aici pot fi explorate Cheile Tăii, Cheile Crivadiei, Defileul Jiului și Cheile Băniței.