Ioan Slavici, scriitorul acuzat de trădare și spionaj, a fost scuipat de Nicolae Iorga pe stradă și a avut manuscrisul unui roman furat de Siguranța.

Convingerile politice ale lui Ioan Slavici l-au plasat deseori de partea opusă a istoriei într-o perioadă dificilă pentru țară, înaintea formării României Mari. A fost acuzat de trădare de autoritățile austro-ungare și românești pe tot parcursul vieții sale. Înainte de a muri, a fost acuzat că spionează pentru germani și credea că va sfârși acolo.

La vârsta de 72 de ani, a fost judecat și condamnat de Curtea Marțială, dar sfârșitul Primului Război Mondial nu i-a adus pacea dorită. Deși era un nume important în literatura română, era considerat trădător de către acuzatori. Conflictul său cu autoritățile a început în 1914, când era redactor la ziarul „Ziua“, care era pro-german și promova neutralitatea României în război.

A fost eliberat după 11 luni de arest, dar a refuzat să semneze cererea de grațiere pentru a nu recunoaște vinovăția sa. A trecut prin mai multe procese politice și de presă, fiind acuzat de trădare și spionaj pentru germani. Manuscrisele sale au fost confiscate și pierdute, iar încercările sale de a le recupera au fost zadarnice. Slavici a fost judecat și condamnat în mai multe procese pentru opiniile sale politice.

La fel ca mulți alți intelectuali și scriitori din perioada respectivă, Ioan Slavici a fost implicat în diverse dispute politice și procese de presă, reflectând o perioadă tumultoasă din istoria României.