Ianca a fost transformată dintr-un aerodrom militar într-un centru dedicat practicării sporturilor aeronautice, cum ar fi acrobația.

Aerodromul din Ianca, cândva un punct strategic important pe harta militară a României datorită avioanelor supersonice, va fi reabilitat și transformat într-un centru pentru sporturile aeronautice. În toamna anului 2009, obiectivul militar a trecut din administrația MapN în administrația Consiliului Județean, cu intenția de a-l transforma într-un aeroport civil. După mai bine de zece ani, fosta unitate militară va fi în sfârșit utilizată. Guvernul României a solicitat pe 2 februarie 2023 Consiliului Județean Brăila să aprobe o hotărâre prin care să treacă din domeniul public al județului Brăila în cel al statului și ulterior să fie preluat de către Aeroclubul României.

Proiectul de reabilitare a fost recent scos la licitație de către Aeroclubul României și prevede modernizarea pistei, reabilitarea hangarelor și a anexelor. Astfel, aerodromul din Ianca va deveni Aeroclub Teritorial Brăila, iar tinerii vor avea ocazia să practice sporturile aeronautice gratuit. Valoarea contractului este de aproximativ 12,5 milioane de lei.

Aviația militară la Ianca a început încă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mai exact în anul 1941. La acea vreme, a fost dislocată o escadrilă care efectua misiuni de sprijinire a forțelor terestre pentru eliberarea Basarabiei și pentru peste șase decenii a reprezentat emblema și mândria acestei comunități, contribuind la dezvoltarea sa economică.

Aeroportul Militar de la Ianca a fost într-o perioadă cea mai modernă bază militară de aviație din România, găzduind 90 de avioane „MIG” – 15 din Divizia 3 „Aviație Vânătoare”.

Potrivit site-ului Primăriei Ianca, inițial, aerodromul folosea o pistă naturală (islazul comunei) și a funcționat pe toată durata războiului. Odată cu încheierea acestuia și instaurarea regimului comunist, precum și prezența trupelor sovietice în țară, aviația, la fel ca întreaga armată, a suferit modificări și transformări.

„Astfel, printr-un Ordin strict secret din 28 martie 1951, a fost înființată Divizia 3 Aviație Vânătoare, care a inclus Regimentele 11,12 și 14, fiind dislocate pe Aerodromul din Ianca. În paralel cu aducerea de tehnică militară sovietică, s-a trecut la amenajarea aerodromului, construcția unei piste betonate, a punctelor de comandă și observație, a hangarelor pentru avioane, precum și a utilităților de cazarmare.

În aceeași lună, Divizia a fost înzestrată cu primele 6 avioane reactive YAK-23 și un avion reactiv de școală de tip YAK-17, dintr-un total necesar de 90 de avioane. Aparatele au fost montate și testate în aer de tehnicieni și piloți sovietici, ulterior pregătindu-se și piloții români. Maiorul Răican Aurel, comandantul Regimentului 14, rămâne în istorie ca pilotul primului zbor al aviației reactive”, se menționează într-o prezentare „Ianca, între trecut, prezent și viitor” de pe site-ul Primăriei Ianca.

În ultimele trei decenii, aerodromul militar de la Ianca a ajuns o ruină. Doar o pistă betonată, două hangare și o clădire în paragină amintesc de faptul că, în trecut, acest loc reprezenta un punct strategic important pe harta militară a României.